Sunt atat de naiva!Cum de am indraznit sa imi repet greselile?In ce moment de inconstienta maxima am dat drumul globului de cristal in care te aflai,privind neputincioasa cum te spargi in mii de bucatele de sticla,ranindu-te?De ce Dumnezeu am facut asta??(dar pe Dumnezeul meu l-am parasit intr-o gara..)
Nu cumva ar fi trebuit sa stiu prea bine ca daca te las neprotejat,daca te ranesc intr-o secunda de neatentie,ma ranesc si pe mine?tu esti si vei fii mereu o parte din mine.
Sau poate am hotarat undeva in subconstient ca sunt atat de mizerabila incat trebuie cumva sa imi fac rau.Si ce cale mai buna de a ma rani pe mine decat prin ranirea ta?Dar acum privesc socata ce consecinta au avut actiunile mele.Nu am facut decat sa inrautatesc situatia..dar stiu ca totul se va opri intr-o zi.Ca doar nu ma pot urî pe mine însami la infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu