sunt intrebata ,in medie de 25 de ori pe zi ce fac,dar in realitate nimanui nu ii pasa.Nimeni nu pune intrebarea pentru a afla intr-adevar un raspuns,ci asa..ca sa fie acolo.
nu,nu sunt bine,dar se putea si mai rau.Nu imi plangeti de mila,pentru ca eu nu fac lucrul asta...
* totul parea minunat.mirosul marii,sunetul valurilor,pescarusii care zburau deasupra marii,indreptandu-se spre orizont.doar eu si cu mine.eu eram vocea constiintei mele,eu si numai eu.Cand naiba s-a destramat totul?
Ps:si nu,sa nu imi ceri scuze(DESI LE MERIT!!!).nu vreau sa fiu pusa in oribila situatie de a te ierta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu