Da da,stiu,totul se intalmpla cu un motiv,bla bla bla.
Dar asta nu ma face sa nu ma intreb : de ce? De ce eu?de ce tu? de ce asa?De ce eu nu o sa pot sa renunt la orgoliul meu?de ce tu nu poti sa renunti la al tau?De ce nu exista niciodata pentru mine o cale de mijloc?
si m-am cam resemnat.Nu exista raspunsuri la intrebari din astea.pur si simplu nu exista.Pai si eu ce fac?ca nu pot sa ma multumesc doar cu un refuz.Nu stiu ce e aia si cu ce se mananca.Refuz refuz,desi sunt resemnata.De ce dracu sunt atat de incurcata? De ce afirm ceva in care cred,dar in acelasi timp,ma contrazic al dracu de tare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu