Pe blogul asta , am gasit urmatoarea postare, care mi-a placut la nebunie.
"Nu mai vreau sa-mi dau seama daca cineva tine la mine analizandu-i
subtilitatile. Nu mai vreau sa uit de mine si sa fac pe altcineva
fericit...un altcineva care nici macar nu vede 1% din tot ceea ce i s-a
oferit.
Nu vreau amicitii dupa iubiri ce m-au facut sa ma indoiesc de mine, la
fel cum nu vreau sa fiu locul doi pentru persoana pentru care mi-as da
viata.
Nu vreau prietenii cu oameni care nu-mi mai impartasesc valorile si care
s-au pisat pe ani de stat bot in bot. Nu vreau discutii de complezenta
si zambete politicoase in parc.
Nu vreau sa ma justific in fata oamenilor apropiati care ma cunosc cu
cele 1 miliard de defecte pe care le am si care, cu tot egoismul de
rigoare, ar trebui sa ma accepte asa cum sunt. Nu vreau ca ei sa se
justifice in fata mea.
Nu mai vreau sa caut. Nu mai vreau sa iert pe cei care ma calca constant in picioare.
Nu mai vreau sa cred si sa fiu dezamagita."
Postarea Anei este geniala, a spus niste lucruri pe care de mult am vrut sa le spun, dar nu am stiut cum sa o fac.Iar Debra are dreptate. Adevarul e acolo, trebuie doar sa vrei sa il gasesti.
-Do you dare to do that?
-I do...I do now.
Later edit: Iau o pauza... cu scrisul. Mi-am dat seama,si-au dat si altii seama ca sunt dependenta de prea multe si e cazul sa ma distantez un pic, sa inspir adanc si sa imi dau seama ce fac. Nu o sa dureze prea mult pauza de scris pe blog,so do not worry.I will be back, as I always do.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu