Under my skin

Suntem cretini. Noi, oamenii, suntem cretini. 

Vedem numai ce vrem să vedem în alții, suntem orbi la restul defectelor lor, defecte atât de mari încât nu am sta în jurul persoanei respective de la bun început.

Ne place să ne complicăm viața aiurea. Vrem ceva foarte mult timp, iar în secunda în care acel ceva este disponibil pentru noi, ca deh, am vrut asta super mult, nu îl mai vrem. Stai, cum? Viața ta gravitează in jurul acelei dorințe pentru o perioadă de timp destul de mare și când poți sa ai lucrul, nu îl mai vrei? Da, asa funcționăm noi oamenii. Suntem destul de cretini.

Bineînțeles, vrem întotdeauna ce nu putem avea. Din secunda în care ceva ne este interzis, îl vrem.Nu contează că ne-a fost la dispoziție multă vreme, acum îl vrem. Da, suntem cretini.

Și da, în secunda în care mi-am schimbat părerea despre tine din bine în rău, așa rămâne. E un fel de cazier. Poți să te transformi tu într-un sfânt, dar cazierul rămane. Fool me once, shame on you, fool me twice, shame on me. Am impresia că abia acum te văd drept cine ești cu adevarat și nu îmi place deloc ceea ce văd.

PS: Facultatea mea e genială! Cât de norocoasă sunt că am găsit facultatea care îmi place! Hihi!