*acum 2 ani,pe vremea asta, imi inchideam blogul, din motive..pe care nu are rost sa le detaliez,desi nu cred ca am facut-o vreodata.nu mai puteam sa scriu, nu mai voiam,fiecare cuvant durea si imi aminte cine am fost, de unde vin si incotro ma duc.Nu mai puteam sa scriu...*
Si totusi, acum scriu.
Insir cuvinte,care sunt de la mine pentru mine.Nu scriu ca sa impresionez,nu ca asa avea cu ce.Nu scriu ca sa am fac pe interesanta, ca nu mi se intampla nimic fantastic acum.Nu scriu ca sa va multumesc pe voi, o fac ca sa ma salvez pe mine.Sunt atatea cuvinte,atatea ganduri care mi se invart prin cap,la orice ora din zi si din noapte si trebuie sa le mai dau cate un sut in fund si sa le fac sa plece pentru ca as innebuni.As ajunge sa vorbesc cu florile de pervaz, as ajunge sa cred ca Bounty-ul pe care il mananc aproape zilnic imi zambeste sau ma uraste tocmai pentru ca il savurez zi de zi.
Iar acum 2 ani, cand am incetat sa scriu, m-am lasat prada gandurilor tampite, amintirilor prea grele de suportat, caracterului meu care ma saboteaza si ma distruge constant..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu