vineri, 10 august 2012

Sour Candy

Oamenii mor.
Asta e un adevar ce nu poate fi contestat de nimeni.
Oamenii mor si nu se poate face nimic pentru a impiedica asta.

Intrebarea mea acum rasare:daca noi, cu totii,stim asta, de ce ne e asa de greu sa acceptam moartea? De ce nu putem privi moartea ca pe o parte normala si cruciala din viata sau din sfarsitul vietii, mai bine spus.E adevarat, nu e placut sa fie un spatiu gol langa tine in locul in care exista pana ieri iubitul tau sau chiar pisica ta, dar cu totii murim.Haideti sa nu facem o asa mare tragedie din cel mai banal lucru al vietii.

Sa lasam ipocrizia deoparte si sa spunem cu adevarat ce inseamna moartea.Atunci cand moare cineva, il plangi pentru ca iti este teama de necunoscutul pe care il infrunta(asta daca mai exista ceva dupa moarte) ? sau intentiile tale sunt, de fapt, egoiste si plangi pentru tine?Pentru ca te simti singur, pentru ca te simti abandonat, pentru ca nu stii ce sa faci mai departe. Cum ziceam, asta e egoism.TU te simti singur, TU te simti abandonat, TU nu stii incotro sa o apuci. Nu mortul.TU.

Si mai amuzant mi se pare faptul ca uneori nici nu realizam ca persoana respectiva este in viata.Realizam ca a trait abia dupa ce moare..

Sunt dura, stiu, dar adevarul nu este dragut si nici nu ar trebui sa fie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu