Zilele au trecut, dar inca nu am uitat de euforia dementa de la concertul celor de la Vama.Euforia a fost inlocuita usor de nostalgie, nostalgia de oboseala.Dar adevarul e ca este greu sa uiti sentimentul ala de "pot-sa-mut-lumea-din-loc".Asa plec de la fiecare concert in care Tudor imi canta, rand pe rand, piesele preferate..Fiecare melodie are povestea ei, fiecare vers ceva ascuns...
Am ajuns extrem de tarziu acasa dupa concert,obosita la superlativ.Dar asta nu m-a impiedicat sa ma torturez cu mii si mii de ganduri tarziu in noapte.Am adormit greu, am gandit mult..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu