Back to basic.

Sunt oarecum impresionată de mine. Da, m-am surprins pe mine în ultima perioadă. Nu neapărat într-un mod plăcut. Îmi place să împing lucrurile la extrem, îmi place să mă joc. Și m-am jucat.

Am trecut prin atâtea stări într-o perioada atât de scurtă de timp, încât am impresia că  nebunia este un concept total diferit pentru mine acum. Au fost zile în care am râs până nu am mai putut, am dansat prin casă, am cântat și am făcut pe răsfățata. Imediat după au urmat zile în care nu am vrut să mă ridic din pat, zile în care tot felul de gânduri mă  zăpăceau. Am revenit imediat la râs isteric, am trecut în grabă la tristețe acută, amestecată cu un soi de furie îndreptată către mine.

Astăzi.. Sunt ok. Nu sunt furioasă, nu mai sunt nici măcar tristă. Râsul cretin a dispărut de vreo 2 zile, am rămas doar eu. Mi-am dat seama ce și cum și oficial pot să încetez să îi  amețesc pe cei din jurul meu cu stările contradictorii. Îmi era mie foarte greu să țin pasul cu mine, dar lor..

Deci, da, sunt impresionată.

Și un citat drăguț: I will not permit any man to narrow and degrade my soul by making me hate him.