Good old times.

M-ai sunat într-o seară târzie să vezi ce fac. Dintr-una în alta, ai venit cu o idee nebună cu care am fost imediat de acord. 10 minute mai târziu în seara aia sufocantă de vară, căutam programul trenurilor. M-am trezit cu mult înainte să îmi sune alarma și am stat în pat, întrebându-mă dacă fac asta cu adevărat.Ce am de pierdut? mi-am zis. Mi-am luat portofelul, aparatul foto, o carte și pantaloni scurți de schimb și am plecat spre gară.

Îmbrăcată mult prea subțire pentru 6 dimineața, am înghețat de frig până la gară. Mi-am cumpărat un bilet dus spre Brașov și asta a fost. Aventura mea era pe cale să înceapă. Entuziasmul meu creștea cu fiecare clipă petrecută pe peron din moment ce nimeni nu știa unde mă duc.

Lângă mine în tren, o fată citea o carte în franceză, iar tu mă sunai constant ca să verifici pe unde sunt și dacă sunt ok.Îmi era frig, în rest toate bune și frumoase.

M-ai așteptat în gară cu un zâmbet imens pe față. Ai început să îți lauzi orașul favorit din lume și am plecat la plimbare.Ți-am povestit despre toate pățaniile mele din ultima vreme, lucruri pe care doar ție puteam să ți le spun. Ne-am plimbat prin centru, am fost la McDonald's că doar nu puteam să ratăm vreun fast-food de genul asta într-un alt oraș! Am făcut poze, multe poze și am râs fără oprire.Ba chiar m-ai convins să îți cunosc rudele din Brașov!Mi-ai împrumutat hanoracul verde care mi-a ținut de cald pe drum și care în prezent, îmi aparține.

Îți spuneam astăzi că e ciudat cum se schimbă totul în fiecare secundă. Prezentul meu e atât de diferit de ziua aia de vară de acum 2 ani, prezentul meu e atât de diferit de cum era acum 2 luni.Și noi, în mod normal, ne-am schimbat ușor. Nu mai suntem puștii de 17 ani ce se plimbau prin Brașov, dar nu am ajuns nici prea rău, zic.