Prietenii cu nabadai

Ha! Am scris asta acum vreo luna si ceva si m-a amuzat*din nou* intamplarea.

Vineri dupa-amiza.Singura acasa.Telefonul suna.Am chicotit in sinea mea pentru ca stiam cine suna inainte sa si apuc sa raspund la telefon.Aceeasi fiinta care ma suna aproape zilnic de pe taramuri indepartate.
Raspund vesela si fac o gluma tampita.Primesc un raspuns ostil.Deja ma intrebam ce se intampla, daca am depasit masura in vreun fel.Nu, nu o facusem.Cateva minute mai tarziu, dupa vesnicele tanotari si intepaturi, mi-a marturisit ca s-a enervat groaznic in urma ultimei noastre conversatii.Vocea inca ii trada nervozitatea.Orice l-ar fi enervat in seara aia, era inca prezent intre noi.

M-a amuzat teribil toata conversatia.M-a amuzat faptul ca se enerveaza din nimicuri, ca isi spune ca nu ma mai suna ca sa ma tina pe jar,dar intr-un final a recunoscut ca eu nu facusem nimic gresit si ca la el era buba(cel putin de data asta!).M-a amuzant intamplarea, dar mi-a placut faptul ca ii pasa indeajuns incat sa se enerveze aiurea.