Eternal love.

Unii oameni sunt tare proști.Ştiu că nu vă spun mare noutate, că doar trăim cu toţii pe aceeaşi planetă.Am dat acum ceva timp de un citat care zicea că durerea e nemărginită. Pardon, eu aş spune că prostia cea fară limite.Suntem oameni, deci prin definiţie avem măcar un gram de prostie în fiinţa noastră, dar unii parcă au primit prea multă când s-a făcut împărţirea.(Acest paragraf e cu scop informativ, textul propriu-zis despre viaţa mea fantastică abia acum incepe)

Acum câteva zile mi s-au stricat caştile.Şoc şi groază.Pot să ma bazez pe soare că rasare în fiecare zi şi pe faptul că am mereu o pereche de caşti la mine pentru a-mi asculta în disperare muzica preferată.Dar ce să mă fac atunci când am caşti, dar ele nu mai merg?Aşa că am umblat vreo 2 zile fără să ascult muzică.Poate nu vi se pare mare chestie.Pentru mine este!!Fără muzică innebunesc pentru că sunt obligată îi ascult pe oamenii din jurul meu, lucru pe care îl dispreţuiesc din tot sufletul(revenim la partea cu prostia de mai devreme).În plus, pentru mine muzica e sfântă.Nu am niciun, şi subliniez, niciun talent în ale muzicii, doar dacă se pune faptul că ştiu tone de versuri şi melodii, dar eu fără muzică nu pot şi nu vreau să stau.Sunt genul ăla de persoană care face totul cu şi pe muzică.Aş asculta muzică şi atunci când aş dormi dacă aş locui singură şi nu i-ar deranja pe alţii.

Acum o am pe repeat pe Lora cu melodia Fără el.Are ceva melodia asta, ceva ce îmi place.

De dimineaţă, Gabs îmi zicea că a auzit nu ştiu unde întrebarea: dacă ar fi să asculţi o melodie toată viaţa, care ar fi?Challenge accepted!! Am stat şi m-am gândit..pentru moment, aş alege Vama- Departe.E genul ăla de melodie care descrie exact viziunea mea despre un viitor perfect!