miercuri, 23 mai 2012

Miss Do-it-all-wrong

Imi suna alarma de dimineata.O opresc instinctual.5 minute mai tarziu suna din nou. Nu imi era neaparat somn, dar asta e obiceiul meu: sa incep fiecare zi lenevind inca un pic in pat.De obicei, adorm la loc(de aia imi pun si 15 alarme).Cum a sunat a 3-a ora, m-am ridicat din pat.Visasem ceva, dar nu cred ca era important.Toate visele mele interesante sunt twisted.Am dormit atat de prost in ultima saptamana(prea putin, prea mult in weekend) incat azi am fost chiar incantata de faptul ca ma simteam chiar odihnita.

ceva mai tarziu,Alina imi da un sms si imi spune cat de boss suntem amadoua pentru ca am luat 10,00 la minunea de atestat la engleza.Da, am lucrat mult la el, mereu se modifica cate ceva in word de ma scotea din sarite, am avut super mari emotii la prezentarea lui, dar am fost boss justificand dupa nota mea.Si chiar mi-a placut sa citesc si sa vorbesc atat despre House.Apropo de House, azi am vazut ultimul episod din serial.Nu eram foarte sigura ca vreau sa il vad, dar am zis: sunt pregatita. Nu, nu eram.Nu eram gata sa renunt la House, nu eram gata sa il vad murind.A murit.Sau nu?see for yourselves.

E ultima saptamana din liceu, ma rog, aproape.Clasele sunt goale, toata lumea e pe afara non-stop, nu mai avem chef de invatat.Pe facebook, lumea a inceput deja sa puna poze de la festivitatea de absolvire si sunt imbracati in robe frumoase si stralucitoare si minunate si vreau si eu.Tot liceul asta am asteptat: sa ma imbrac in roba, sa fac cateva poze, sa le spun oamenilor "la revedere" si sa plec acasa.

Pe un ton mai serios,trebuie sa ies curand din starea asta nasoala pentru ca asa nu se mai poate. Gandesc prea mult eu si macar de m-as gandi la chestii filozofice.Nu! Intorc fiecare aspect al vietii mele pe toate partile, incercand sa caut.. ceva. Si sunt atat de multe tampenii!
Adica, mereu am crezut ca nu o sa iau decizii prostesti in fata unei situatii clare: fara nuante de gri.Eh, cand ajungi in situatia aia, lucrurile se schimba.Nasol, dar adevarat.Nu mi-am imaginat ca am sa ma transform in omul care cantareste situatia, minte si protejeaza pentru ca lucrurile sa nu se schimbe in vietile altora, ca in a mea..eh,acolo s-a schimbat totul intr-o clipa blestemata.Dar nu ma gandesc prea des la asta.Ca daca m-as gandi, as simti nevoia sa vorbesc cu cineva si once again, protejez.Pe cine nu trebuie.Pentru ca daca as avea un pic de sens in capul asta, m-as proteja pe mine si nu pe cel/cea care s-ar putea sa imi fi facut ceva. Old story.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu