Se afișează postările cu eticheta house. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta house. Afișați toate postările

joi, 11 octombrie 2012

Endless round of contradictions(2)

 
Nu imi aduc aminte exact momentul in care l-am descoperit pe House, dar omul m-a fascinat imediat.Sezon dupa sezon l-am urmarit in disperare si l-am si inteles in mare..

Nu o sa detaliez motivul/motivele pentru care il consider pe House cel mai interesant si intrigant personaj din lume si de ce si in ce masura ma simt atasata emotional de el(da, stiu ca e doar un personaj, but still..) La fel cum nu am vrut sa raspund la facultate la intrebarea : De ce ai venit la drept?
Raspunsurile sunt personale, deci imi apartin. O sa va las, in schimb,  o parte din concluzia atestatului meu despre House.

"During the show, House has done a lot of reckless things to his patients, to his co-workers and to himself. He likes to push people into playing his games; he likes to get into people’s mind in order to mess with them. I believe this is a way of deflecting: he keeps his peers busy playing his games to make them not see things in their true colors and discover what is really wrong with him.

House believes that feelings don’t count, that what is in our hearts does not count and that the only thing that really matters is seeking the truth. Even when he got the chance to get back together with Stacy, he chose to be alone and miserable because he though that Stacy would be happier without him. I really do not believe that this decision was made out of selflessness; House has been miserable for so long and even worse, he got so used being this way, that when he had the opportunity to change something, he chose to be alone, maybe out of fear. He chose misery for nothing.

Even though I have seen all episodes from House M.D, Gregory House is still a mystery for me. This character is so complex that eight seasons were not enough to reveal all House’s secrets and mysteries.

This paper was supposed to reveal a part of Gregory House’s personality, but it is also a way for me to say goodbye to my favourite character of all times, as the show ends this season."

miercuri, 27 iunie 2012

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)


miercuri, 23 mai 2012

Miss Do-it-all-wrong

Imi suna alarma de dimineata.O opresc instinctual.5 minute mai tarziu suna din nou. Nu imi era neaparat somn, dar asta e obiceiul meu: sa incep fiecare zi lenevind inca un pic in pat.De obicei, adorm la loc(de aia imi pun si 15 alarme).Cum a sunat a 3-a ora, m-am ridicat din pat.Visasem ceva, dar nu cred ca era important.Toate visele mele interesante sunt twisted.Am dormit atat de prost in ultima saptamana(prea putin, prea mult in weekend) incat azi am fost chiar incantata de faptul ca ma simteam chiar odihnita.

ceva mai tarziu,Alina imi da un sms si imi spune cat de boss suntem amadoua pentru ca am luat 10,00 la minunea de atestat la engleza.Da, am lucrat mult la el, mereu se modifica cate ceva in word de ma scotea din sarite, am avut super mari emotii la prezentarea lui, dar am fost boss justificand dupa nota mea.Si chiar mi-a placut sa citesc si sa vorbesc atat despre House.Apropo de House, azi am vazut ultimul episod din serial.Nu eram foarte sigura ca vreau sa il vad, dar am zis: sunt pregatita. Nu, nu eram.Nu eram gata sa renunt la House, nu eram gata sa il vad murind.A murit.Sau nu?see for yourselves.

E ultima saptamana din liceu, ma rog, aproape.Clasele sunt goale, toata lumea e pe afara non-stop, nu mai avem chef de invatat.Pe facebook, lumea a inceput deja sa puna poze de la festivitatea de absolvire si sunt imbracati in robe frumoase si stralucitoare si minunate si vreau si eu.Tot liceul asta am asteptat: sa ma imbrac in roba, sa fac cateva poze, sa le spun oamenilor "la revedere" si sa plec acasa.

Pe un ton mai serios,trebuie sa ies curand din starea asta nasoala pentru ca asa nu se mai poate. Gandesc prea mult eu si macar de m-as gandi la chestii filozofice.Nu! Intorc fiecare aspect al vietii mele pe toate partile, incercand sa caut.. ceva. Si sunt atat de multe tampenii!
Adica, mereu am crezut ca nu o sa iau decizii prostesti in fata unei situatii clare: fara nuante de gri.Eh, cand ajungi in situatia aia, lucrurile se schimba.Nasol, dar adevarat.Nu mi-am imaginat ca am sa ma transform in omul care cantareste situatia, minte si protejeaza pentru ca lucrurile sa nu se schimbe in vietile altora, ca in a mea..eh,acolo s-a schimbat totul intr-o clipa blestemata.Dar nu ma gandesc prea des la asta.Ca daca m-as gandi, as simti nevoia sa vorbesc cu cineva si once again, protejez.Pe cine nu trebuie.Pentru ca daca as avea un pic de sens in capul asta, m-as proteja pe mine si nu pe cel/cea care s-ar putea sa imi fi facut ceva. Old story.

vineri, 11 mai 2012

endless round of contradictions

N-am stiut niciodata ca neputinta doare atat de tare. Cu toate ca stiu ca nu e vina mea si nici nu va fi niciodata, nu am sa reusesc vreodata sa inteleg de ce... m-am saturat sa caut un raspuns care nu exista.mi-a ajuns. mi-au ajuns melodiile melodramatice care nu fac decat sa deschida usi spre tipuri de sentimente pe care nu le-am mai intalnit pana acum.Nu mai pot asa..Dar am sa continui ca pana acum... realizez ca nu e vina mea, ca nu am fost indeajuns de importanta incat sa schimb ceva, dar am nevoie de un raspuns. Repet, sunt constienta ca nu am sa gasesc nimic. Dar oare o sa ma impiedice realitatea? stim bine ca nu... e un cerc vicios...


"John House was a cold and controlling person with limited affection or understanding of House. House himself hated his father. In the episode where a patient has been raped he admits to her that his father was cruel to him. He reports abuse, which reflects the fragile relationship. House is wounded by these primary relationships, his mother's dishonesty and his father's hostility. His colleagues acknowledge that this is the source of House's deep unhappiness, his fear of intimacy and cynicism."