Take me back to the start

Trebuie să știi când să renunți. Nu trebuie sa rămâi prizonierul unei situații care te face nefericit la nesfârșit doar pentru că te simți obligat de împrejurări. Viața e prea scurtă ca să te complaci în mediocritate. E prea scurtă pentru regrete si milioane de șanse acordate.

Așa că încetează să te gândești la alții, când alții nu se gândesc la tine, și renunță. Poate chiar vei găsi fericirea în acel nou început.. Poate ai s-o gășesti pe persoana aia pe care credeai că ai pierdut-o când  strângeai în tine reproșuri și plictiseală.

Watch me rise.

Noaptea aceea a zburat pe ritmuri ameţitoare de dans. Era cea din urmă noapte acolo aşa că am dansat şi m-am distrat ca şi cum ar fi fost ultima mea şansă să mă simt fericită, ca şi cum ziua de mâine nu ar fi avut de gând să vină.Muzica era mult prea tare ca să aud valurile spărgându-se la mal, dar am fost clipă de clipă conştientă că marea se află la doar doi paşi de noi.

Zorii zile m-au prins pe plajă, obosită, dar la fel de energică. Gaşca de băieţi cu care venisem în Jesolo era la fel de gălăgioasă şi amuzantă ca întotdeauna. Am făcut zeci de poze, am râs fără încetare, auzindu-ne doar marea. Ea e bună la păstrat secrete.. prea bună.

Nu e zi în care să nu îmi fie dor de Italia. Nu e secundă în care să nu îmi doresc ca vacanţa mea să fi fost mai lungă. Mai aveam atâtea de văzut.. voiam să ajung în Verona şi să vad balconul Julietei. Voiam, de asemenea, să ajung la Roma fără să cad în sclavie( hihi, glumiţă de Drept Roman) . Toate drumurile duc la Roma, aşa că nu îmi fac griji..

Ps: Tanti auguri! Happy name's day to me! Un nume pe care să îl ador mai mult nu aş fi putut să am!

Drama queen.

Ma simt ca in vacanta, desi nu sunt. Spre norocul sau nefericirea mea( asta pentru ca nu m-am hotarat inca) , am dat 3 examene intr-o saptamana si o zi. No big deal, I am still alive. Deci se poate. Au fost momente in care simteam ca o s-o iau razna, dar uite-ma acum, cand sunt aproape de final. Sesiunea se termina pentru mine in 2 saptamani, desi ma simt ca in vacata, asa cum am mai zis deja.Inca unul si gata.

Observ ca am inceput sa scriu din ce in ce mai rar. Nu stiu exact daca este din cauza sesiunii sau din cauza faptului ca nu se mai intampla nimic dramatic pe la mine prin viata.Daca e sa facem o statistica, mai mult de jumate din postari sunt despre mine nervoasa, melancolica, ranita, uitata, aroganta.DRAMA QUEEN, deci.E adevarat ca sesiunea mi-a terminat viata sociala, dar sa imi fi terminat ea si dramele constante din viata?Ma indoiesc.

Merge totul bine(nu perfect) fara motiv?hmm. Asta ma face sa fiu suspicioasa si cu ochii in patru.Ceva trebuie sa se intample.Si ce naiba e cu nevoia asta constanta de drama din viata noastra? Chiar ieri citeam pe un blogul unei tipe ca fericirea ar termina-o. Ca ar distruge-o. Asta pentru ca ea nu stie sa fie decat sarcastica, melancolica, nefericita.Fericirea i-ar distruge toate chestiile in care crede si ar nimici-o.Ciudat, nu? Dar asta nu inseamna ca nu e adevarat.House e un exemplu pentru asta. Omul nu stia sa fie decat asa cum era si de aceea cauta cu disperare sa fie nefericit in continuare, fie ca stia asta sau nu.

Nu, pe mine fericirea nu m-ar distruge.Asta pentru ca stiu sa ma adaptez.Apropo de fericire, sunt fericira posesoare a unei minunatii de tableta, Zoey. Da, sunt indeajuns de nebuna incat sa pun un nume unei tablete, dar cui ii pasa? Pana la urma, pe banii mei,pot sa ii pun si stelute dansatoare.