Watch me rise.

Noaptea aceea a zburat pe ritmuri ameţitoare de dans. Era cea din urmă noapte acolo aşa că am dansat şi m-am distrat ca şi cum ar fi fost ultima mea şansă să mă simt fericită, ca şi cum ziua de mâine nu ar fi avut de gând să vină.Muzica era mult prea tare ca să aud valurile spărgându-se la mal, dar am fost clipă de clipă conştientă că marea se află la doar doi paşi de noi.

Zorii zile m-au prins pe plajă, obosită, dar la fel de energică. Gaşca de băieţi cu care venisem în Jesolo era la fel de gălăgioasă şi amuzantă ca întotdeauna. Am făcut zeci de poze, am râs fără încetare, auzindu-ne doar marea. Ea e bună la păstrat secrete.. prea bună.

Nu e zi în care să nu îmi fie dor de Italia. Nu e secundă în care să nu îmi doresc ca vacanţa mea să fi fost mai lungă. Mai aveam atâtea de văzut.. voiam să ajung în Verona şi să vad balconul Julietei. Voiam, de asemenea, să ajung la Roma fără să cad în sclavie( hihi, glumiţă de Drept Roman) . Toate drumurile duc la Roma, aşa că nu îmi fac griji..

Ps: Tanti auguri! Happy name's day to me! Un nume pe care să îl ador mai mult nu aş fi putut să am!

Happy Birthday..to me!!

Mama mea a făcut un lucru foarte bun pentru umanitate acum 19 ani: m-a făcut pe mine.

Continuând în aceeaşi notă narcististă, trebuie să îmi urez La mulţi ani şi să îmi urez să mă iubesc în continuare la fel de mult ca până acum!

În mod straniu, sunt încă într-o stare bună.Nu mi se întâmplă asta des de ziua mea.Şi îmi place ziua mea, la dracuu! Bradul meu minunat a fost gata acum câteva zile şi îmi vine să mă uit non-stop la el, tortul este cumpărat, prăjiturile sunt făcute.Tot ce mai trebuie este să îmi şi cumpăr obiectul pe care îl vreau..va trebui să mai aştept un pic, dar nu-i bai.

2012 e pe cale să se termine.A fost un an.. interesant.Nu am chef să fac un review acestui an, dar sper ca 2013 va fi exact aşa cum îmi doresc.Am planuri mari pentru vara ce urmează, prima sesiune sper să nu fie o experienţă dezastroasă şi nici a doua.

Once in a lifetime opportunity.

People, astăzi avem un guest pe minunatul blog.Zice că n-are talent, dat asta e vrăjeală..Vă daţi voi seama cui îi aparţin cuvintele de mai jos, că doar sunteţi oameni deştepţi..

"Urăsc să fiu în centrul atenţiei şi mereu voi fi aşa.Tocmai din cauza asta, să scriu pe un blog nu a fost niciodată ceva ce am vrut să fac şi această dorinţă nu s-a schimbat şi nu se va schimba.Deci NU!

Dar când primeşti o aşa ocazie..la naiba, nu poţi să îi dai cu piciorul!!Şi, pentru că scriu pe blogul găsit pe Google după căutarea: "citate dureroase", voi continua tradiţia cu un citat(nu e dureros, dar e adevărat.L-am găsit zilele trecute şi mi-a plăcut):"Life begins at the end of your comfort zone!", aşa că.. let's do this!

Ah, înainte să încep, trebuie să mai spun ceva (în cazul in care e cineva care nu s-a prins): sunt anti-talent la aşa ceva!Adică, n-am nici măcar 1% din iscusinţa ei în jocul cu frazele şi cuvintele, iscusinţă cu care acest blog v-a obişnuit;n-o să reuşesc să fac cititorii să se simtă implicaţi, cum face ea,şi n-o să sensibilez pe nimeni, cel putin nu cum reuşeşte ea.Hah, până la urmă, s-a transformat într-o postare despre tine, nu e aşa?

Nu aşa am plănuit să se desfăşoare această postare, dar, dacă aşa a ieşit, să ne lăsăm duşi de val, zic!

Nu mai sunt cuvinte de spus, ti le-am zis pe toate.Îmi ghiceşti gândurile,îmi ştii toate feţele, îmi simţi sentimentele, mă cunoşti de la a la z şi..Dar am divagat..să încep postarea, deci. 
Am un singur lucru de scris, e important şi , in mod normal nu m-ar interesa să-l share-uiesc cu restul lumii, dar vreau să ştie toata lumea: te iubesc!

Am fost la mare..

Voi ce ati facut in weekend?Eu am fost cateva ore in Bulgaria, la mare..Dupa 2 ani in care nu am mai auzit-o, nu i-am mai simtit mirosul, am fost la mare..Nu stiu exact ce inseamna marea pentru restul omenirii, dar pot sa va spun ce NU inseamna pentru mine: nu inseamna seminte si alcool pe plaja, nu inseamna muzica house data la maxim, nu inseamna galagie, nu inseamna sa te lasi ars de soare.

Valurile care se sparg la tarm reprezinta ceva divin.Sunetul valurilor si mirosul sarat al apei sunt ceea ce caut.As putea sa ma uit si sa o ascult ore in sir fara sa ma plictisesc..si cum sa nu?Ma simt atrasa intr-un mod inexplicabil de mare: stau si o imprim in toata fiinta mea pentru ca nu vreau sa uit ceva..Nu vreau sa uit zbuciumul pe care il provoaca in mine, amintirile pe care le dezgroapa, gandurile pe care le ridica..

N-as fi plecat.As fi stat sa privesc marea ore in sir,in tacere..dar trebuia sa ne mai intoarcem si acasa..

Prietenii cu nabadai

Ha! Am scris asta acum vreo luna si ceva si m-a amuzat*din nou* intamplarea.

Vineri dupa-amiza.Singura acasa.Telefonul suna.Am chicotit in sinea mea pentru ca stiam cine suna inainte sa si apuc sa raspund la telefon.Aceeasi fiinta care ma suna aproape zilnic de pe taramuri indepartate.
Raspund vesela si fac o gluma tampita.Primesc un raspuns ostil.Deja ma intrebam ce se intampla, daca am depasit masura in vreun fel.Nu, nu o facusem.Cateva minute mai tarziu, dupa vesnicele tanotari si intepaturi, mi-a marturisit ca s-a enervat groaznic in urma ultimei noastre conversatii.Vocea inca ii trada nervozitatea.Orice l-ar fi enervat in seara aia, era inca prezent intre noi.

M-a amuzat teribil toata conversatia.M-a amuzat faptul ca se enerveaza din nimicuri, ca isi spune ca nu ma mai suna ca sa ma tina pe jar,dar intr-un final a recunoscut ca eu nu facusem nimic gresit si ca la el era buba(cel putin de data asta!).M-a amuzant intamplarea, dar mi-a placut faptul ca ii pasa indeajuns incat sa se enerveze aiurea.

Dancing in my head

Zilele au trecut, dar inca nu am uitat de euforia dementa de la concertul celor de la Vama.Euforia a fost inlocuita usor de nostalgie, nostalgia de oboseala.Dar adevarul e ca este greu sa uiti sentimentul ala de "pot-sa-mut-lumea-din-loc".Asa plec de la fiecare concert in care Tudor imi canta, rand pe rand, piesele preferate..Fiecare melodie are povestea ei, fiecare vers ceva ascuns...

Am ajuns extrem de tarziu acasa dupa concert,obosita la superlativ.Dar asta nu m-a impiedicat sa ma torturez cu mii si mii de ganduri tarziu in noapte.Am adormit greu, am gandit mult..

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Russian Roulette

Nu știu ce e cu mine de vreau să scriu atât de mult.Poate doar încerc să trag de timp ca să nu mă apuc de învățat.Adică totul decurge după un anumit ritual: mă trezesc dimineața,mă duc la liceu, la ore îmi dau seama că trebuie să mă apuc de învățat urgent, chiulesc de la ultimele 2 ore ca să ajung acasă pentru a învăța.Drum lung în 21, aștept 253-ul nenorocit, ajung acasă, mănânc ceva, îmi zic că stau un pic în pat înainte să mă apuc de învățat, poate chiar ma uit la un serial în timpul asta. Orele trec și îmi zic: GATA! a venit clipa! dar nu trece mult până când încep să sun oameni, că sunt nelămurită în legătură cu anumite lucruri, și o dăm din una în alta și stau pe Facebook în timp ce vorbesc la telefon(multitasking). E incredibil, dar chiar aș face orice ca să nu mă apuc de învățat. Maine am teza la romană.Nu era mare lucru sa învăț 4 opere într-o zi.Dar cum este deja ora 6.40, după 2 probabil o să mă plictisesc..A naibii treaba!

Ruse și-a  luat astăzi un fel de "la revedere" de la noi.A avut inspecție, care a fost genială, și ne-am distrat super mult.Am aplicat metoda Mosby pe 3 dintre colegii mei și ce să vezi? Chiar funcţionează. La sfârşitul orei am compus cu toţii un poem Dada, după cum ne era tradiţia.Nu îmi aduceam aminte ce am scris în cel de la începutul clasei a 11a, dar Ruse a spus că îşi aminteşte sigur că se numea ADVENTURE.Cel de azi s-a numit JOY.Draguţă ca întotdeauna, Ruse ne-a urat chestii frumoase pentru viitor, viitor de care îmi este atât de frică.(da, fear a fost cuvântul cu care am contribuit la poem)

Enough for today.Gotta go back to Ilie Moromete.

La la la.

geamantanul meu se afla in mijlocul camerei si incurca circulatia in dormitor, dar nu am de gand sa il pun in alta parte pana sambata, cand am sa plec.

si azi am lenevit intr-un mare stil.In loc sa invat si eu cate ceva, mi-am reparat geamantanul, mi-am schimbat chestii prin laptop pentru ca incepuse sa se miste aiurea, adica am schimbat setarile pe la memoria RAM.Cine m-ar auzi ar crede ca eu chiar stiu despre ce vorbesc.Nu, nu am decat notiuni generale, iar toate informatiile le-am luat de pe un site menit sa ajute oamenii ca mine sa isi rezolve problemele cu calculatoarele.

Mi-am dat seama azi cat de al naibii de frumos e Bucurestiul.Partea centrala,cel putin.Avem cladiri frumoase, cu o arhitectura ce imi aduce aminte de secole indepartate.

In cele 20 de minute petrecute azi in clasa,mi-am dat seama cat de inutila este filozofia.Paradoxu' lu' peste prajit.Ma lasi, ma? Fizica te contrazice pe 15 planuri diferite!

Iar seara am iesit cu Gabs pe afara.Combinatii dubioase de ciocolata, corcoduse si caise si muuulta invidie pe vocea mea minunata(Hai ca stiu ca nu o sa poti sa dormi in seara asta din cauza invidiei!)Am facut misto de Cosmin si de amantul lui( ca sa fie clar, amantul meu ma inseala cu "prietenul lui cel mai bun"--aiurea!)

ah, Maroon 5 lanseaza un nou album pe 26 iunie.Lovely!

Senior year

"Ca îmi place viata cand se zgaltaie masina". Gata, mi-am adus aminte versul din epica melodie a maestrului Alex Velea.

Daca toate zilele din liceu ar fi fost ca asta, poate ca mi-as fi dorit ca liceul sa mai dureze o perioada.M-am trezit binedispusa,m-am intalnit cu Gabs, am mai ras, am mai glumit, am ajuns la liceu, le-am ascultat pe Alina si pe Jazz cum radeau ca nebunele in ora de stiinte(?!) si am decis sa profitam frumos de aceasta zi minunata(si de banii lui Jazz,dar shtt!!).In Antic era prea intuneric, trebuia sa mergem si noi ca "fetili" la o terasa si am pornit spre Universitate.Jazz era sa fie prinsa in usile troleului(cat de tare e asta?) si am ajuns prin Valea Regilor.La 9 dimineata era cam pustiu pe acolo, dar asta nu m-a impiedicat sa imi comand o vodka.. Parca viata devenise si mai frumoasa dupa minunata vodka..Bine, si chelnerul s-a uitat ciudat la noi si ne-a intrebat daca nu e prea devreme pentru vodka si whiskey, dar nu era treaba lui.
Caldura mare, inapoi la liceu, doar noi 3 in clasa cu profa de romana care era hotarata sa isi faca ora no matter what.Intre timp, ne-am strans mai multi. Desi a fost destul de boring si ma durea capul de la caldura, nu pot sa nu observ cum i-a apucat pe toti acum nostalgia legata de terminarea liceului.Profa de romana a inceput sa ne dea sfaturi de viata si ne-a spus ca e foarte trista ca terminam liceul.Bine, nu cred ca ii pare rau ca terminam noi,ci ca isi da seama cu fiecare generatie care pleaca ca timpul trece si nu asteapta pe nimeni..Dupa, profa de engleza, aka BABA, a inceput si ea cu regretele si sfaturile despre viata si despre liceu.Ciudat, dar foarte amuzant.
Maine am filozofie, nu am dat test si abia astept(hahaha!). Dar mai e un pic.. un pic de tot.
Weekendul asta plec in Sibiu si abia astept.Minunea aia de oras ma cam asteapta de ceva vreme buna si sunt aaaattaaat de nerabdatoare.

Ah, daca va intrebati care e treaba cu versul de la inceputul postarii, am avut un lapsus azi in Valea Regilor cand radeam si noi ca niste fetite inocente ce nu suntem.

A way to say goodbye.

"pasarixciliousblodinixlimitededitionultramegatall, eu ies.noapte buna."

Life is fun when friends are c r a z y .

Pentru asta sunt prietenii: sa te inveseleasca atunci cand esti trist pentru ca lucrurile nu sunt asa cum trebuia sa fie si pentru ca nu sunt asa cum ti-ai fi dorit sa fie.

Si ne-am distrat cu totii amintindu-ne de lucrurile amuzante pe care le-am facut in trecut si imaginandu-ne tot felul de alte tampenii.Cred ca mi-am prelungit viata cu 5 zile la cat am putut sa rad in 3 ore!! si chiar ar trebui sa facem asta mai des in  mod definitiv!