De prin vise adunate..

Ma aflu in plina strada, inconjurata de oameni. Inainte sa apuc sa clipesc, ma trezesc in casa cuiva.Nimic din jurul meu nu imi pare cunoscut,nici macar tipii care ma tineau ostatica.Nu prea se pricepeau la din astea cu rapiri ca altfel nu m-ar fi lasat sa umblu libera prin casa.Erau destul de idioti, ce-i drept.Am iesit pe geam si mi-am vazut de treaba.

Ma prind astia din urma si ma duc undeva la tara.Cunosteam acest loc: copilarisem acolo, intreaga mea viata gravita in jurul acestui loc.Unul din tipi avea in mana o punga in care se afla capul unei persoane.Au indraznit sa iti bata joc de locul meu sfant,au comis cea mai mare blasfemie in ceea ce ma priveste pe mine!Simteam cu ura crestea in mine, devenind de nestapanit.

Casa in care crescusem se schimbase total, dar inca exista micuta curte in care am descoperit o multime de bancnote si monede vechi.Le-am strans pe toate, le-am aranjat in functie de an si o innebuneam pe mama cu ele pentru ca toata ziua umblam cu proaspata mea colectie de bani vechi.

Cateva secunde mai tarziu, ma aflam in apartamentul unei femei.Apartamentul era pe gustul meu: spatios, bine mobilat si ordonat.Cineva ma tinea in living in timp ce un dement o ucidea pe femeia necunoscuta in baie.

Sange, mult sange si tipete..Locul se transformase intr-o scena dintr-un serial cu criminali in serie.Un tip ma anunta ca in curand va veni cineva in apartament , asa ca trebuie sa strangem si sa curatam tot in urma noastra."Urma noastra." De parca ii facusem galerie in timp ce baga cutitul in acea femeie sau ca si cum ma aflam acolo din propria initiativa...

Corpul ei se afla in bucati in saci.Sangele se scurgea pe peretii din baie.Era destul de clar ca nu se pricepeau sa fie eficienti.Atata mizerie in urma lor, atatea dovezi.Obligata, am inceput sa curat sangele femeii din baie.Cineva suna la usa.O petrecere era pe cale sa inceapa in casa ei.Sangele era inca acolo, cadavru la fel..

Imaginile astea imi sunt inca atat de clare in cap, chiar daca au trecut ore bune de cand m-am trezit din aceasta mizerie de vis.

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Miss Do-it-all-wrong

Imi suna alarma de dimineata.O opresc instinctual.5 minute mai tarziu suna din nou. Nu imi era neaparat somn, dar asta e obiceiul meu: sa incep fiecare zi lenevind inca un pic in pat.De obicei, adorm la loc(de aia imi pun si 15 alarme).Cum a sunat a 3-a ora, m-am ridicat din pat.Visasem ceva, dar nu cred ca era important.Toate visele mele interesante sunt twisted.Am dormit atat de prost in ultima saptamana(prea putin, prea mult in weekend) incat azi am fost chiar incantata de faptul ca ma simteam chiar odihnita.

ceva mai tarziu,Alina imi da un sms si imi spune cat de boss suntem amadoua pentru ca am luat 10,00 la minunea de atestat la engleza.Da, am lucrat mult la el, mereu se modifica cate ceva in word de ma scotea din sarite, am avut super mari emotii la prezentarea lui, dar am fost boss justificand dupa nota mea.Si chiar mi-a placut sa citesc si sa vorbesc atat despre House.Apropo de House, azi am vazut ultimul episod din serial.Nu eram foarte sigura ca vreau sa il vad, dar am zis: sunt pregatita. Nu, nu eram.Nu eram gata sa renunt la House, nu eram gata sa il vad murind.A murit.Sau nu?see for yourselves.

E ultima saptamana din liceu, ma rog, aproape.Clasele sunt goale, toata lumea e pe afara non-stop, nu mai avem chef de invatat.Pe facebook, lumea a inceput deja sa puna poze de la festivitatea de absolvire si sunt imbracati in robe frumoase si stralucitoare si minunate si vreau si eu.Tot liceul asta am asteptat: sa ma imbrac in roba, sa fac cateva poze, sa le spun oamenilor "la revedere" si sa plec acasa.

Pe un ton mai serios,trebuie sa ies curand din starea asta nasoala pentru ca asa nu se mai poate. Gandesc prea mult eu si macar de m-as gandi la chestii filozofice.Nu! Intorc fiecare aspect al vietii mele pe toate partile, incercand sa caut.. ceva. Si sunt atat de multe tampenii!
Adica, mereu am crezut ca nu o sa iau decizii prostesti in fata unei situatii clare: fara nuante de gri.Eh, cand ajungi in situatia aia, lucrurile se schimba.Nasol, dar adevarat.Nu mi-am imaginat ca am sa ma transform in omul care cantareste situatia, minte si protejeaza pentru ca lucrurile sa nu se schimbe in vietile altora, ca in a mea..eh,acolo s-a schimbat totul intr-o clipa blestemata.Dar nu ma gandesc prea des la asta.Ca daca m-as gandi, as simti nevoia sa vorbesc cu cineva si once again, protejez.Pe cine nu trebuie.Pentru ca daca as avea un pic de sens in capul asta, m-as proteja pe mine si nu pe cel/cea care s-ar putea sa imi fi facut ceva. Old story.

Midnight wish

*"Family is not always blood.It's the people in your life who want you in theirs;the ones who accept you for who you are.The ones who would do anything to see you smile and who love you no matter what.'*

In diminetile cu intarziere,in tramvaiul ce se misca intotdeauna prea incet si care se impiedica de multimea de masini din Bucuresti, imi construiesc in minte lumea perfecta.Pentru inceput,ma imaginez pe mine, parasindu-mi casa cu o valiza plina de haine, teancuri de carti,laptopul si telefonul.In continuare, se muta toata obiectele necesare supravietuirii undeva,unde sa existe cel putin 4 pereti si un acoperis.Se presara cu multa liniste si pace si  tanana: am obtinut locul perfect unde nu am sa imi doresc sa ma transform in Dexter.


Si doar tu esti de vina,stii? Mi-ai promis altceva,mi-ai promis o schimbare,o schimbare in bine atunci cand m-ai luat pe sus si m-ai aruncat intr-o lume care nu ma cunostea si care nu ma vroia.Si, incetul cu incetul, le-am aratat ca sunt aici si ca am sa raman pentru o vreme buna,fie ca e ceea ce vreau sau nu.De ce naiba m-ai lasat sa sper la ceva mai bun,cand totul e la fel?Cei ce ar trebui sa fie,nu sunt asa cum vreau,cum am nevoie si de asta,plec mereu sa caut ce nu gasesc aici si am gasit.Am gasit persoane pe care ma pot baza,persoane care au aderat la grupul numit "familie".

Asadar,ca s-o scurtam,abia astept sa am aia 4 pereti ai mei,cu lucrurile mele,cu persoanele mele,cu modul meu de a face,cu linistea mea..Nu am sa ma uit vreo secunda in spate si nici nu am sa ezit.

Ps:Nu imi aduce cadouri din Australia,dear boy,du-ma pe mine acolo.