Watch me rise.

Noaptea aceea a zburat pe ritmuri ameţitoare de dans. Era cea din urmă noapte acolo aşa că am dansat şi m-am distrat ca şi cum ar fi fost ultima mea şansă să mă simt fericită, ca şi cum ziua de mâine nu ar fi avut de gând să vină.Muzica era mult prea tare ca să aud valurile spărgându-se la mal, dar am fost clipă de clipă conştientă că marea se află la doar doi paşi de noi.

Zorii zile m-au prins pe plajă, obosită, dar la fel de energică. Gaşca de băieţi cu care venisem în Jesolo era la fel de gălăgioasă şi amuzantă ca întotdeauna. Am făcut zeci de poze, am râs fără încetare, auzindu-ne doar marea. Ea e bună la păstrat secrete.. prea bună.

Nu e zi în care să nu îmi fie dor de Italia. Nu e secundă în care să nu îmi doresc ca vacanţa mea să fi fost mai lungă. Mai aveam atâtea de văzut.. voiam să ajung în Verona şi să vad balconul Julietei. Voiam, de asemenea, să ajung la Roma fără să cad în sclavie( hihi, glumiţă de Drept Roman) . Toate drumurile duc la Roma, aşa că nu îmi fac griji..

Ps: Tanti auguri! Happy name's day to me! Un nume pe care să îl ador mai mult nu aş fi putut să am!

Conferința Națională „Criminalistică și Criminologie”- Day 2.

Care-i faza cu frigul ăsta cretin? Frig afară, frig în Aulă.Bun, trecând peste nemulțumirile mele constate legate de frigul de afară, Conferința de azi a fost foarte interesantă. Au fost trei speakeri: dl.Alexandru Jianu- psiholog militar, colonel la Statul Major general, dl.Gabriel Țîru- Director al Institutului de Criminalistică din România si dl.Ion Duvac- Vicepreședinte al Asociației de Psihologie aplicată în domeniul securității naționale din România.

Primul speaker a fost punctual, deși restul participanților nu.Domnul Alexandru Jianu a ajuns la 12.00, dar a așteptat pe scenă până când s-au adunat în sală toți cei ce nu au un ceas.Serios și sobru la început, ne-a făcut să zâmbim de câteva ori bune până la sfârșitul discuției, spun discuție pentru că ne-a încurajat să îl întrebăm orice pe parcursul prezentării sale.Ne-a povestit despre rolul unui psiholog în cadrul militar, care sunt etapele testării celor care vor să intre în forțele armate și multe altele legate de meseria sa. Ce mi-a plăcut mult a fost faptul că ne-a spus două secrete ale vieții. Primul era legat de a nu face greșeala să le spui oamenilor ceea ce nu vor sa audă. A spus că pentru o relație ok, ar trebui să le spui oamenilor ceea ce vor să audă. Nu sunt neapărat de acord, dar mi se pare interesant.Al doilea secret este legat de încredere .Pe ăsta îl țin pentru mine.
A spus ceva ce mi-a plăcut mult:”Cei ce știu ce vor, vor pune bazele pentru a ajunge acolo. Cei ce nu știu ce vor, bâjbâie în întuneric.”

Al doilea speaker și preferatul meu a fost Gabriel Țîru.Încă de la început ne-a rugat să nu îl fotografiem, înregistrăm și să nu transmitem informația mai departe. O să-i respect cerința, dar în schimb o să spun ce anume mi-a plăcut atât de mult. Prezentându-ne informații despre Institutului de Criminalistică din România și despre meseria de criminalist, m-am simțit ca într-un episod din Minți Criminale, ceea ce m-a încântat extrem de mult.Chiar dacă multe procedee de găsire prin baza de date sunt exagerate în Minți Criminale, toate informațiile despre profilul criminalilor sunt adevărate. În timp ce ne povestea despre diverse chestii, mi-am dat seama că eu știu deja toate astea din serial. Good. Mi-a plăcut pasiunea cu care vorbea despre meseria lui, mi-a plăcut da-ul hotărât și prompt cu care a răspuns la întrebarea: dacă ați putea s-o luați de la capăt, ați alege tot meseria asta? A părăsit scena în aplauze furtunoase.

După o pauză scurtă, a urmat și al treilea speaker, Ion Duvac, care ne-a povestit niște chestii amuzante la început.Acesta a pus bazele specializării de Psychological Profiler in România, specializare ce se poate folosi în mai multe domenii.Ceva în genul Lie to me. Domeniile variază de la afaceri,până la politică și bineînțeles, criminalistică și terorism.


Stresanți au fost, din nou, participanții, care se tot plimbau pe uși, care scăpau telefoane din minut în minut, care părăseau sala la nici 5 minute de la începerea prelegerii unui speaker, lucru ce mi se pare penibil și de prost gust.

Am stat de la 12 până la 19 de bună voie și nesilită de nimeni duminica în facultate și nu regret absolut deloc.Deci da, a fost un weekend extrem de bine folosit.

Happy Birthday..to me!!

Mama mea a făcut un lucru foarte bun pentru umanitate acum 19 ani: m-a făcut pe mine.

Continuând în aceeaşi notă narcististă, trebuie să îmi urez La mulţi ani şi să îmi urez să mă iubesc în continuare la fel de mult ca până acum!

În mod straniu, sunt încă într-o stare bună.Nu mi se întâmplă asta des de ziua mea.Şi îmi place ziua mea, la dracuu! Bradul meu minunat a fost gata acum câteva zile şi îmi vine să mă uit non-stop la el, tortul este cumpărat, prăjiturile sunt făcute.Tot ce mai trebuie este să îmi şi cumpăr obiectul pe care îl vreau..va trebui să mai aştept un pic, dar nu-i bai.

2012 e pe cale să se termine.A fost un an.. interesant.Nu am chef să fac un review acestui an, dar sper ca 2013 va fi exact aşa cum îmi doresc.Am planuri mari pentru vara ce urmează, prima sesiune sper să nu fie o experienţă dezastroasă şi nici a doua.

Am fost la mare..

Voi ce ati facut in weekend?Eu am fost cateva ore in Bulgaria, la mare..Dupa 2 ani in care nu am mai auzit-o, nu i-am mai simtit mirosul, am fost la mare..Nu stiu exact ce inseamna marea pentru restul omenirii, dar pot sa va spun ce NU inseamna pentru mine: nu inseamna seminte si alcool pe plaja, nu inseamna muzica house data la maxim, nu inseamna galagie, nu inseamna sa te lasi ars de soare.

Valurile care se sparg la tarm reprezinta ceva divin.Sunetul valurilor si mirosul sarat al apei sunt ceea ce caut.As putea sa ma uit si sa o ascult ore in sir fara sa ma plictisesc..si cum sa nu?Ma simt atrasa intr-un mod inexplicabil de mare: stau si o imprim in toata fiinta mea pentru ca nu vreau sa uit ceva..Nu vreau sa uit zbuciumul pe care il provoaca in mine, amintirile pe care le dezgroapa, gandurile pe care le ridica..

N-as fi plecat.As fi stat sa privesc marea ore in sir,in tacere..dar trebuia sa ne mai intoarcem si acasa..

Petrecere la mine in cap

In metrou, m-am gandit incontinuu la anumite lucruri: le-am sucit,analizat, despicat in mii de bucati astfel incat nu am ajuns la niciun raspuns concret..Sa ma chinui cu intrebari sau ar trebui just to go with the flow?Raspunsul e periculos..foarte periculos.

Ajung acasa, un pic buimaca, ma joc cu noul meu animal de casa, un iepure dragut, si imi suna telefonul.Numar necunoscut. Ok.Raspund si persoana de la celalat capat ma intreaba:-Nastase Cristina? II spun ca da, gandindu-ma ca cine stie cine ma suna de la vreo banca sau ceva de genu.-Sunt secretara x de la Facultatea de Drept. Deci e important, mi-am zis.Vocea continua : -Va sun ca sa va comunic ca aveti posibilitatea sa va transferati la zi intrucat s-au retras ...N-am auzit cine, cati si de ce s-au retras.Ma transferau la zi, asta daca doream!-Cum sa nu vreau? i-am zis.Mi-a explicat exact cum si de ce am fost aleasa eu , i-am zis ca mi-a facut ziua mai frumoasa si i-am multumit.

Inainte sa inceapa Bac-ul, ma intrebam aici de ce am stat eu atat sa invat pentru bac, ca oricum nu imi trebuia media..Wrong. Media de la bac m-a departajat astazi de o tipa care avea acelasi punctaj ca si mine la gramatica..Deci vreau sa ii multumesc lui Alex din trecut ca a avut buna inspiratie sa invete asa de bine pe cat a facut-o.(fericirea ma afecteaza grav!)

Hmm. parca ma si apuca un chef de invatat..trebuie sa profit repede de el..

 

The "Call"

Desi imi propusesem sa ajung mai devreme la facultate pentru inscriere, bineinteles ca am ajuns cu 15 minute inainte sa se termine programul de inscrieri pe ziua de azi.Eram atat de grabita incat nici nu am realizat ce tocmai facusem: intrasem deja pe domeniul facultatii.Da, poate sunt nebuna, dar de fiecare data cand am mers sa ma holbez la cladire, nu am intrat nici macar in curte.Imi propusesem sa astept pana cand ma duc la inscriere...sa pastrez magia.

Cand am ajuns la scarile de la intrare, mi-am dat seama ca singurul cuvant capabil sa descrie cladirea si locul si emotiile mele este : overwhelming.Deci magia minunatului loc era inca intacta.Ma simteam cu adevarat coplesita, dar intr-un sens bun.Eram coplesita de un amestec intre magia pastrata de mine, istoria si maretia cladirii, dorintele de viitor, iluziile, asteptarile si temerile mele cele mai mari.

Studentii care m-am ajutat au fost incredibili de draguti si mi-au povestit cate ceva de atmosfera locului.In timp ce completam fisa de inscriere,o voce mi-a soptit in cap:" Esti unde trebuie" Daca avusesem vreo indoiala pana atunci, s-a spulberat in acea secunda.Da, acolo vreau sa fiu, acolo vreau sa invat,acolo nu m-am simtit ca nuca-n perete.

Am facut alegerea buna..si stiu ca sunt o norocoasa pentru ca stiu ce imi doresc si pentru ca am simtit atunci cand am pasit in amfiteatru ca acolo trebuie sa fiu.

PS: textul asta a fost scris in metrou, in drum spre casa.Pustiul care statea pe scaunul de langa mine a citit tot ce scriam..Could you mind your own business, please?

Titlu inteligent..n-am.

E de mult trecut de miezul noptii, iar eu sunt singura treaza din casa.Functionez mai bine noaptea, am spus-o de multe ori.Tocmai am terminat cele 65 de exercitii la gramatica legate de despartirea in silabe si vreau sa termin lectia despre constitutii in noaptea asta.Ma rog, acum iau o pauza. Apropo de despartirea in silabe, avem atatea reguli stupide in limba romana si pot sa accept asta. REGULI. Dar daca sunt reguli, de ce nu se aplica la toate cuvintele?Sau de ce nu exista o lista cu exceptii? Aia de la Academie ce dracu fac? Vor ca eu sa stiu limba romana corect, dar nu fac decat sa ma incurce.Ori avem reguli si le respectam, ori le dam dracu de reguli si vorbim limba romana dupa ureche.Da, stiu, o iau razna, dar e frustrant..

Citeam mai devreme un articol despre atei, liberali si inteligenta lor si am gasit o fraza care mi s-a parut foarte interesanta si extrem de adevarata: "cu cat accesul la cultura este mai mare, cu atat mai multi atei vor exista." Gasiti articolul aici, in caz ca intereseaza pe cineva.

 Pauza mea s-a terminat.Constitutia lui Ceasca ma asteapta.

Va las poza care m-a facut sa zambesc astazi de fiecare data cand am vazut-o.Neil Patrick, sotul si gemenii.Adorabil!

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

La la la.

geamantanul meu se afla in mijlocul camerei si incurca circulatia in dormitor, dar nu am de gand sa il pun in alta parte pana sambata, cand am sa plec.

si azi am lenevit intr-un mare stil.In loc sa invat si eu cate ceva, mi-am reparat geamantanul, mi-am schimbat chestii prin laptop pentru ca incepuse sa se miste aiurea, adica am schimbat setarile pe la memoria RAM.Cine m-ar auzi ar crede ca eu chiar stiu despre ce vorbesc.Nu, nu am decat notiuni generale, iar toate informatiile le-am luat de pe un site menit sa ajute oamenii ca mine sa isi rezolve problemele cu calculatoarele.

Mi-am dat seama azi cat de al naibii de frumos e Bucurestiul.Partea centrala,cel putin.Avem cladiri frumoase, cu o arhitectura ce imi aduce aminte de secole indepartate.

In cele 20 de minute petrecute azi in clasa,mi-am dat seama cat de inutila este filozofia.Paradoxu' lu' peste prajit.Ma lasi, ma? Fizica te contrazice pe 15 planuri diferite!

Iar seara am iesit cu Gabs pe afara.Combinatii dubioase de ciocolata, corcoduse si caise si muuulta invidie pe vocea mea minunata(Hai ca stiu ca nu o sa poti sa dormi in seara asta din cauza invidiei!)Am facut misto de Cosmin si de amantul lui( ca sa fie clar, amantul meu ma inseala cu "prietenul lui cel mai bun"--aiurea!)

ah, Maroon 5 lanseaza un nou album pe 26 iunie.Lovely!