We are done.

Apreciez cel mai mult loialitatea la un om.Ea se dovedeşte cu timpul şi este pusă la încercare în momentele critice din viaţă. Da, loialitatea contează cel mai mult pentru mine. Nu prea au importanţă alte lucruri atunci când ai o legătură atât de strânsă cu un om încât vă înţelegeţi din priviri, atunci când ai siguranţa că indiferent de ce se va întâmpla, vă aveţi unul pe altul, atât în momentele rele din viaţă, cât şi atunci când lucruri bune se întâmplă pentru voi.

 De câte ori am fost loială până la capăt unor oameni care nu îmi împărtăşeau sentimentul? Vorba maneliştilor.. fără număr. Asta m-a lăsat cu un oarecare gust amar cu privire la loialitate şi încredere nemărginită. Am ales oamenii greşiţi, dar asta este.Învăţăm şi mergem mai departe.

Sunt puţine lucruri pe care nu le-aş face pentru o persoană la care ţin, foarte puţine. Sunt loială, atât de loială încât câteodată nici nu mă mai gândesc la propria-mi persoană. Loialitatea cere loialitate, cere reciprocitate. Şi nu o primeam. Pas cu pas, dezamăgire după dezamăgire şi totuşi, loialitatea era cea care mă împiedica să plec. Asta până când se umple paharul şi nu mai am de gând să suport situaţia în care mă aflu nicio secundă în plus. Plec fără să mă uit în spate.În definitiv, eu sunt propriul meu dumnezeu şi nu joc decât după regulile mele.

E trist că unii nu apreciază ceea ce au la momentul potrivit. Şi mai trist pentru ei este că rămân singuri, chiar dacă sunt înconjuraţi de alte persoane. Să găseşti din nou o persoană care să îţi fie fidelă no matter what, in sickness and health..e greu, dar nu pot decât să le urez succes! Haha!

Watch me rise.

Noaptea aceea a zburat pe ritmuri ameţitoare de dans. Era cea din urmă noapte acolo aşa că am dansat şi m-am distrat ca şi cum ar fi fost ultima mea şansă să mă simt fericită, ca şi cum ziua de mâine nu ar fi avut de gând să vină.Muzica era mult prea tare ca să aud valurile spărgându-se la mal, dar am fost clipă de clipă conştientă că marea se află la doar doi paşi de noi.

Zorii zile m-au prins pe plajă, obosită, dar la fel de energică. Gaşca de băieţi cu care venisem în Jesolo era la fel de gălăgioasă şi amuzantă ca întotdeauna. Am făcut zeci de poze, am râs fără încetare, auzindu-ne doar marea. Ea e bună la păstrat secrete.. prea bună.

Nu e zi în care să nu îmi fie dor de Italia. Nu e secundă în care să nu îmi doresc ca vacanţa mea să fi fost mai lungă. Mai aveam atâtea de văzut.. voiam să ajung în Verona şi să vad balconul Julietei. Voiam, de asemenea, să ajung la Roma fără să cad în sclavie( hihi, glumiţă de Drept Roman) . Toate drumurile duc la Roma, aşa că nu îmi fac griji..

Ps: Tanti auguri! Happy name's day to me! Un nume pe care să îl ador mai mult nu aş fi putut să am!

Summer L-O-V-E!

                

Ultimele câteva luni au fost extrem de ciudate, dar ciudate într-un sens bun. Am o stare de bine, de liniște care mă înconjoară de când am renunțat la Complicat. Poate de asta nici nu am mai scris, nu că nu aș fi avut despre ce.

Vara mea a fost minunată până acum și sunt sigură că așa va fi în continuare. Sunt bronzată, lucru care la mine se întâmplă extrem de rar. Am vizitat de câteva ori piscinele din București și din afară, am fost la mare prin luna mai! Deci se poate spune că am muncit din greu să am un pic de culoare pe pielea mea albă ca laptele.

Acum aștept cu nerăbdare să treacă zilele și să mă urc în avion. Nu o să îmi prindă rău deloc să mă deconectez de România câteva zile bune! 

Cum facultatea ocupă un loc prea important în viața mea chiar și în vacanță, m-am apucat de învățat pentru măriri. I am really enjoying it! Chiar îmi este dor de facultate, dar îmi și place să dorm cât vreau și unde vreau. Deși mai sunt luni bune până începe anul 2, deja mă gândesc cu drag la primul curs de Drept Penal. Abia aștept! 

Ps: ăsta e primul text în săptămâni bune pe care îl și duc la sfârșit.

Despre pliantul magic şi Betty

Ies eu astăzi frumușel de la metrou, la Unirii şi primesc un pliant.Cum Betty, persoana cu care trebuia să mă întalnesc "ajungea în 5 minute", îmi scot telefonul din buzunar,schimb melodia, mă uit la ceas, mai dau un sms, bag telefon la loc în buzunar şi îmi dau seama că încă am bucata de hârtie în mână..Curioasă, îmi trec privirea repede peste el.Pe prima pagină, era o tipă într-o bibliotecă, care căra o tonă de cărţi.Hmm.Deja îmi captase atenţia..Titlul era ceva de genul: Jobul perfect pentru studentele silitoare.Ridic din sprânceană şi îmi continui cititul.Deschid pliatul, mimi broşură sau ce naiba era şi idioţenia continuă: dacă ştii limba engleză şi vrei să ai un program flexibil şi să caştigi tone de bani, contactează-ne!Bine, nu scria CHIAR aşa, dar asta era ideea: sume imense de bani şi tone de alte avantaje. Pe spate erau nişte date de contact şi te îndrumau să îi contactezi.

Nu mi-a fost greu deloc să îmi dau seama care e treaba cu pliantul: oamenii voiau fete pentru videochat.Fiecare face ce vrea cu viaţa lui, nu mă priveşte pe mine cât bun-simţ şi câtă decenţă au unele fete, dar pliantul ăla era atât de colorat şi de bine făcut, încât unora le-ar fi fost destul de greu să se prindă despre ce e vorba.Poate unele(şi spun "unele" ca să fiu drăguţă) sunt atât de tute încât nu se prind despre ce e vorba şi se duc acolo ca nişte floricele, aşteptând luna de pe cer, fără să ştie măcar în ce se bagă.

Ajunge Betty şi ne vedem de ale noastre.Mai târziu, îi povestesc şi ei despre minunea aia de pliant şi îmi zice: Hai să sunăm,să vedem despre ce job ne zic că e vorba! Sună, spune că se numeşte Elena şi că a primit pliant, dar vrea mai multe detalii despre job.Persoana de la celălalt fir îi spune că este vorba de modele online.Aşa se numeşte acum?Funny, funny, funny.Trist, trist, trist.Măcar spune verde în faţă cu ce te ocupi şi lasă ipocrizia şi pudoarea asta.

În caz că vă întrebaţi cine e Betty, vă spun doar atât: fiinţa e nebună, râzi cu ea până mori,fumează mult şi o dată i-a fost atât de lene să se schimbe, încât a plecat la liceu în pijamalele ei cu iepuraşi şi UGG-uri.V-am zis că râzi cu ea până mori, da?

mesaj pentru Betty: ai vazut ce grafică mişto are jocul x?Cum, nu îl ştii?Stai aşa să îl caut pe Google să ţi-l arăt.Cum?Nici acum nu îl ştii? Comunicarea trebuie reabilitată, atât îţi zic...

Am fost la mare..

Voi ce ati facut in weekend?Eu am fost cateva ore in Bulgaria, la mare..Dupa 2 ani in care nu am mai auzit-o, nu i-am mai simtit mirosul, am fost la mare..Nu stiu exact ce inseamna marea pentru restul omenirii, dar pot sa va spun ce NU inseamna pentru mine: nu inseamna seminte si alcool pe plaja, nu inseamna muzica house data la maxim, nu inseamna galagie, nu inseamna sa te lasi ars de soare.

Valurile care se sparg la tarm reprezinta ceva divin.Sunetul valurilor si mirosul sarat al apei sunt ceea ce caut.As putea sa ma uit si sa o ascult ore in sir fara sa ma plictisesc..si cum sa nu?Ma simt atrasa intr-un mod inexplicabil de mare: stau si o imprim in toata fiinta mea pentru ca nu vreau sa uit ceva..Nu vreau sa uit zbuciumul pe care il provoaca in mine, amintirile pe care le dezgroapa, gandurile pe care le ridica..

N-as fi plecat.As fi stat sa privesc marea ore in sir,in tacere..dar trebuia sa ne mai intoarcem si acasa..

Prietenii cu nabadai

Ha! Am scris asta acum vreo luna si ceva si m-a amuzat*din nou* intamplarea.

Vineri dupa-amiza.Singura acasa.Telefonul suna.Am chicotit in sinea mea pentru ca stiam cine suna inainte sa si apuc sa raspund la telefon.Aceeasi fiinta care ma suna aproape zilnic de pe taramuri indepartate.
Raspund vesela si fac o gluma tampita.Primesc un raspuns ostil.Deja ma intrebam ce se intampla, daca am depasit masura in vreun fel.Nu, nu o facusem.Cateva minute mai tarziu, dupa vesnicele tanotari si intepaturi, mi-a marturisit ca s-a enervat groaznic in urma ultimei noastre conversatii.Vocea inca ii trada nervozitatea.Orice l-ar fi enervat in seara aia, era inca prezent intre noi.

M-a amuzat teribil toata conversatia.M-a amuzat faptul ca se enerveaza din nimicuri, ca isi spune ca nu ma mai suna ca sa ma tina pe jar,dar intr-un final a recunoscut ca eu nu facusem nimic gresit si ca la el era buba(cel putin de data asta!).M-a amuzant intamplarea, dar mi-a placut faptul ca ii pasa indeajuns incat sa se enerveze aiurea.

Alex spune lucruri traznite.

Toti prietenii mei stiu ca sunt antisociala, tocmai de asta sunt atat de putini..Nu spun intotdeauna lucrurile potrivite, asa ca astazi m-am trezit spunandu-i unei colege ca eu nu am venit la facultate sa imi fac prieteni.Pur si simplu.Am zis-o.Nu stiu exact daca am speriat-o sau nu, daca a plecat acasa crezand ca sunt nebuna(desi ar fi pe drumul cel bun), dar asta e adevarul. Nu tin neaparat sa imi fac prieteni la facultate.


Vorbesc cu oamenii, discut chestii, dar e greu sa o iei de la inceput si sa le spui: Buna, eu sunt Alex, mie imi place sa fac x, urasc y si z.Bine ai venit la mine in viata!

Vreau oameni care ma cunosc deja, oameni care au descoperit deja ce imi place si ce nu, ce ma scoate din sarite si ce ador.Vreau oameni care sa stie exact la ce ma gandesc dupa zambetul cretin de pe fata mea sau dupa privire.

Asadar, nu intentionez sa formez prietenii de lunga durata asta pentru ca am deja oameni care ma cunosc si pe care ii cunosc, care ma suporta si pe care ii suport.Oameni in care am incredere si oameni pe care ii iubesc.Prieteni.Jumate din ei se afla pe celalalt mal al Dâmboviței, iar restul sunt ceva mai departe, dar nu la capatul lumii.

 Asta nu inseamna ca nu sunt dispusa sa las un om nou sa intre in viata mea, dar e greu sa gasesti persoane cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda.. 

The "Call"

Desi imi propusesem sa ajung mai devreme la facultate pentru inscriere, bineinteles ca am ajuns cu 15 minute inainte sa se termine programul de inscrieri pe ziua de azi.Eram atat de grabita incat nici nu am realizat ce tocmai facusem: intrasem deja pe domeniul facultatii.Da, poate sunt nebuna, dar de fiecare data cand am mers sa ma holbez la cladire, nu am intrat nici macar in curte.Imi propusesem sa astept pana cand ma duc la inscriere...sa pastrez magia.

Cand am ajuns la scarile de la intrare, mi-am dat seama ca singurul cuvant capabil sa descrie cladirea si locul si emotiile mele este : overwhelming.Deci magia minunatului loc era inca intacta.Ma simteam cu adevarat coplesita, dar intr-un sens bun.Eram coplesita de un amestec intre magia pastrata de mine, istoria si maretia cladirii, dorintele de viitor, iluziile, asteptarile si temerile mele cele mai mari.

Studentii care m-am ajutat au fost incredibili de draguti si mi-au povestit cate ceva de atmosfera locului.In timp ce completam fisa de inscriere,o voce mi-a soptit in cap:" Esti unde trebuie" Daca avusesem vreo indoiala pana atunci, s-a spulberat in acea secunda.Da, acolo vreau sa fiu, acolo vreau sa invat,acolo nu m-am simtit ca nuca-n perete.

Am facut alegerea buna..si stiu ca sunt o norocoasa pentru ca stiu ce imi doresc si pentru ca am simtit atunci cand am pasit in amfiteatru ca acolo trebuie sa fiu.

PS: textul asta a fost scris in metrou, in drum spre casa.Pustiul care statea pe scaunul de langa mine a citit tot ce scriam..Could you mind your own business, please?

Invatatul dauneaza grav vacantei.

Astia norocosi, care inca viseaza la stele verzi pe pereti si care cred ca examenele( de orice fel)sunt departe, se insala amarnic. Nici nu apuci sa clipesti bine si examenul bate la usa.Norocosii de care mentionam mai sus sunt in drum spre mare sau se uita la seriale toata ziua(exemplu, sora mea, Vio). Si cat pot sa ii invidiez!! Nu, de fapt, eu sunt responsabila si constientizez faptul ca tre' sa las serialele si ca trebuie sa invat acum, pe ultima suta de metri.Ultima fraza a fost cea mai mare minciuna pe care am spus-o de curand.

Invatatul nu e niciodata usor.Nu invatatul in sine e greu, ci fabricarea dorintei de a invata si spun "fabrica" pentru ca este un proces de plastic, un proces artificial.Stii ce ar trebui sa faci, dar pur si simplu refuzi."Mai am timp si maine" iti spui tu intr-un mod naiv.

Si zilele trec si trec si ajungi sa faci calcule si strategii astfel incat sa poti sa termini la timp de invatat tot ce puteai sa inveti lejer daca nu frecai duda pe afara cu prietenii( sa ma exprim mai frumos) pierdeai timpul facand lucruri nefolositoare.

Cand incerci sa inveti/recapitulezi/citesti pentru prima data o lectie, nu esti niciodata indeajuns de puternic incat sa stai dracului intr-un loc si sa faci ceea ce ar trebui sa faci.Eu mereu gasesc scuza ca mi-e foame."Hai ca parca as manca ceva"imi zic.Merg pana la frigider, nu gasesc nimic care sa imi placa si pac! 10 minute mai tarziu ma trezesc gatind, desi nici nu imi era foarte foame in the first place.

Concluzia: E greu cu invatatul.E greu sa fii indeajuns de puternic, ambitios si hotarat incat sa si termini lucrul de care te apuci.Mai e si vocea aia enervanta care iti spune ca nu o sa reusesti in ritmul asta si parca iti vine sa te dai batut. Grea batalie, nu?

PS: postarea a fost un exemplu de cum-sa-nu-inveti. Si e clar ca daca stati sa imi cititi postarea despre invatat, nici voi nu o duceti prea bine..

Ursus Evolution: Vama

Stiu ca am zis ca nu am sa mai scriu o perioada, dar seara trecuta a fost mult prea fantastic de minunata ca sa nu postez ceva.A fost Ursus Evolution in Constitutiei sambata si duminica: sambata vita si parazitii, duminica: Vama.

Concertul celor de la Vama a fost fantastic, toata lumea canta si topaia, ceea ce a fost absolut minunat. Piese misto dupa piese misto( subsemnata aici de fata a stiut toate melodiile).Au cantat 18 ani, Epidemie de iubire, Post iubire(cu siguranta piesa mea favorita dupa noul lor album), Fata in boxeri si tricoul alb (Chirila:" Sa moara ma-sa, ma faci fericit"- cine a fost, cunoaste) si multe altele.

Concertul s-a terminat cam asa, pe piesa "Sa dansam" :

 

Goodbye kiddow.

There's a big world out there. Bigger than prom, bigger than high school, and it won't matter if you were the prom queen or the quarterback of the football team or the biggest nerd. Find out who you are and try not to be afraid of it.

I'll Remember the laughter as we go our seperate ways, but there's so much we're learning and we can not be afraid. There's a world outside our door and nothing in our way. But if it's not what we're both looking for we'll meet again someday.

Liceul s-a terminat si asta e de bine.Ziua asta a fost absolut fantastica, eu am fost si mai narcisista decat de obicei, am ras o gramada si am facut o tona de poze.In mod sigur, cea mai fericita zi din liceu! Mi-a placut la nebunie si stateam si ma gandeam..daca as fi din nou clasa a 8-a, tot in Cosbuc as merge.

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Little grey

Vineri m-am uitat la ultimul episod din sezonul 8 din Anatomia lui Grey.Acest ultim episod fusese anuntat cu mare tam-tam ca va fi ceva iesit din comun, mult mai dramatic decat ne-a obisnuit marea Shonda Rhimes.Ah, se anuntase si faptul ca va muri un personaj in episodul minune.
Ajung vineri acasa si ma uit la Grey! Pac! in primele 15 minute din episod, dupa o superba declaratie din partea lui Mark, Lexie moare. Iar eu ma uitam uimita: stai! cum? moare lexie???? astia fac misto de mine? dintre toate personajele care nu mai au nicio treaba cu serialul, TOCMAI Lex a mea moare??

Cand mai vad pe la TV episoade vechi din grey si il vad pe dragutul de George, imi spun: Vai, ce dor imi e de George! si uite asa am realizat ca Shonda Rhimes mi-a omorat toate personajele pe care le iubeam. Daca il omoara si pe Alex, asta chiar pune capac la toate.

Deci,Shonda Rhimes, nu imi mai ucide personajele! exista metode mult mai bune de a face un episod interesant.

 and goodbye, lex! memorie perfecta, ametita si mereu indragostita de Mark.

Russian Roulette

Nu știu ce e cu mine de vreau să scriu atât de mult.Poate doar încerc să trag de timp ca să nu mă apuc de învățat.Adică totul decurge după un anumit ritual: mă trezesc dimineața,mă duc la liceu, la ore îmi dau seama că trebuie să mă apuc de învățat urgent, chiulesc de la ultimele 2 ore ca să ajung acasă pentru a învăța.Drum lung în 21, aștept 253-ul nenorocit, ajung acasă, mănânc ceva, îmi zic că stau un pic în pat înainte să mă apuc de învățat, poate chiar ma uit la un serial în timpul asta. Orele trec și îmi zic: GATA! a venit clipa! dar nu trece mult până când încep să sun oameni, că sunt nelămurită în legătură cu anumite lucruri, și o dăm din una în alta și stau pe Facebook în timp ce vorbesc la telefon(multitasking). E incredibil, dar chiar aș face orice ca să nu mă apuc de învățat. Maine am teza la romană.Nu era mare lucru sa învăț 4 opere într-o zi.Dar cum este deja ora 6.40, după 2 probabil o să mă plictisesc..A naibii treaba!

Ruse și-a  luat astăzi un fel de "la revedere" de la noi.A avut inspecție, care a fost genială, și ne-am distrat super mult.Am aplicat metoda Mosby pe 3 dintre colegii mei și ce să vezi? Chiar funcţionează. La sfârşitul orei am compus cu toţii un poem Dada, după cum ne era tradiţia.Nu îmi aduceam aminte ce am scris în cel de la începutul clasei a 11a, dar Ruse a spus că îşi aminteşte sigur că se numea ADVENTURE.Cel de azi s-a numit JOY.Draguţă ca întotdeauna, Ruse ne-a urat chestii frumoase pentru viitor, viitor de care îmi este atât de frică.(da, fear a fost cuvântul cu care am contribuit la poem)

Enough for today.Gotta go back to Ilie Moromete.

Guns and Roses

diminetile friguroase ma enerveaza, dar rau de tot! Am plecat cu greu de acasa, in 253 aglomerat, dar amuzant pentru ca m-am intalnit intamplator cu cel mai mare fan al Rihannei in viata( si cu care am o relatie bazata pe McDonald's-ca na, se pare ca sunt chiar obraznica pentru ca nu le spun oamenilor de genul de relatie pe care o avem noi doi).Urlete si panica in autobuz: stalpii viitorului din Romania au uitat cine a scris "Iona", iar oamenii aveau simulare la romana. Trist, trist, trist.

Ajung la liceu (cu intarziere,bineinteles!!) si primesc un sms dragutz, care mi-a aratat cat de ..uituca si zapacita sunt cateodata.Ora de istorie a fost un chin maxim pentru ca mi-am dat seama ca tot ce stiu eu din noul capitol e ce mai tin minte din clasa a 10-a( cand mai si invatam ceva).Mesaj pentru mine: Tine-o tot asa ca e bine!

Teza la latina a venit, am luat o nota frumoasa, ca sa incheiem liceul intr-o maniera buna si am plecat acasa.(by the way, chiar urasc autobuzele!!!) 

Crema de zahar ars, trandafir, gramatica, multa gramatica, meditatii si alte minuni.Hai ca ziua asta a fost cat de cat productiva.

Ca sa incheiem intr-o nota misterioasa, mi-am dat seama ca unele lucruri nu vor dura la nesfarsit, iar asta e ok sau va fi ok intr-un final.Adevarul e ca in momentul de fata realizez ca ar trebui sa imi tin gura in legatura cu unele lucruri, ca nu pot controla eu totul intotdeauna. Stiu ca totul se va schimba,dar nu am sa ma opun.. nici nu as avea vreun drept sa fac lucrul asta..

Epic am zis!

Pierdeam eu timpul azi si am gasit amuzanta conversatie intre mine si Andrey de acum cateva luni bune si m-a distrat maxim!!! Daca nu as stii deja despre ce vorbim, nu as intelege nici macar eu.Dar poanta e buna, atat de buna, incat nici macar nu stiu de ce ii reamintesc de asta, avand in vedere ca nu a mai facut de mult timp misto de mine pe tema asta!! Intre timp eu am mai zis chestii tampite de care el rade neincetat, am mai construit un baraj natural facut de om, am inventat expresia cu "mama lui de acuzativ!!!"

Andrey : asa deci...acum se explica de ce esti "rea" si de ce esti plinutza. "plinuta"..vezi, am fost dragut.

Eu:  dar,vaai,iti multumesc pentru sinceritatea si grija ta pentru mine,dar ,cum si tu ai recunoscut,nu sunt grasaa! asa ca mai lasa-ma in pace cu asta,ca deja s-a invechit si treci la urmatoarea placa.

Andrey: hahahahahahaha. nu am recunoscut nimic

Eu: ba daaa!!! tu cu gura ta ai zis. nu te mai face ca nu iti aduci aminte.pentru ca eu imi amintesc foarte bine.

Andrey: nu ma face sa imi amintesc eu ceva.sper k iti dai seama ce vreau sa zic!

Eu: hai taci din gura!ti-am mai zis: ai vazut gresit.dar eu am auzit foarte bine.

Andrey :cred ca ai fi vrut sa spui"ai auzit gresit"...sau mai degraba..."cartierul a auzit gresit"...dar pacat ca nu e asa.

Eu: cred ca vorbim de chestii cu tootul diferite.eu ma refeream la faza cu pink.

Andrey: exact...chestii total diferite..

Eu: poti sa imi dai un indiciu ca sa imi dau seama la ce naiba te referi?

Andrey: ok..."guitz guitz" -> indiciu

Eu: nu imi vine sa cred!!!!tot continui cu faza asta? iti spun eu,ti-ai imaginat totul!! era 5 dimineatza,intuneric,bausei. deci,crede-ma ,nu se punee!=))))

Andrey: hai femeie lasa'ma...ca asa a fost...

Eu: nu ai teme de facut sau un live cu rihanna HD la care sa te uiti?

Andrey: din pacate pt tine NU=))


Hang in there.Mai e putin si o sa terminam cu tezele, examenele si o sa urmeze o vara nebuna, nebuna, nebuna!
  
 

La la la.

geamantanul meu se afla in mijlocul camerei si incurca circulatia in dormitor, dar nu am de gand sa il pun in alta parte pana sambata, cand am sa plec.

si azi am lenevit intr-un mare stil.In loc sa invat si eu cate ceva, mi-am reparat geamantanul, mi-am schimbat chestii prin laptop pentru ca incepuse sa se miste aiurea, adica am schimbat setarile pe la memoria RAM.Cine m-ar auzi ar crede ca eu chiar stiu despre ce vorbesc.Nu, nu am decat notiuni generale, iar toate informatiile le-am luat de pe un site menit sa ajute oamenii ca mine sa isi rezolve problemele cu calculatoarele.

Mi-am dat seama azi cat de al naibii de frumos e Bucurestiul.Partea centrala,cel putin.Avem cladiri frumoase, cu o arhitectura ce imi aduce aminte de secole indepartate.

In cele 20 de minute petrecute azi in clasa,mi-am dat seama cat de inutila este filozofia.Paradoxu' lu' peste prajit.Ma lasi, ma? Fizica te contrazice pe 15 planuri diferite!

Iar seara am iesit cu Gabs pe afara.Combinatii dubioase de ciocolata, corcoduse si caise si muuulta invidie pe vocea mea minunata(Hai ca stiu ca nu o sa poti sa dormi in seara asta din cauza invidiei!)Am facut misto de Cosmin si de amantul lui( ca sa fie clar, amantul meu ma inseala cu "prietenul lui cel mai bun"--aiurea!)

ah, Maroon 5 lanseaza un nou album pe 26 iunie.Lovely!

Senior year

"Ca îmi place viata cand se zgaltaie masina". Gata, mi-am adus aminte versul din epica melodie a maestrului Alex Velea.

Daca toate zilele din liceu ar fi fost ca asta, poate ca mi-as fi dorit ca liceul sa mai dureze o perioada.M-am trezit binedispusa,m-am intalnit cu Gabs, am mai ras, am mai glumit, am ajuns la liceu, le-am ascultat pe Alina si pe Jazz cum radeau ca nebunele in ora de stiinte(?!) si am decis sa profitam frumos de aceasta zi minunata(si de banii lui Jazz,dar shtt!!).In Antic era prea intuneric, trebuia sa mergem si noi ca "fetili" la o terasa si am pornit spre Universitate.Jazz era sa fie prinsa in usile troleului(cat de tare e asta?) si am ajuns prin Valea Regilor.La 9 dimineata era cam pustiu pe acolo, dar asta nu m-a impiedicat sa imi comand o vodka.. Parca viata devenise si mai frumoasa dupa minunata vodka..Bine, si chelnerul s-a uitat ciudat la noi si ne-a intrebat daca nu e prea devreme pentru vodka si whiskey, dar nu era treaba lui.
Caldura mare, inapoi la liceu, doar noi 3 in clasa cu profa de romana care era hotarata sa isi faca ora no matter what.Intre timp, ne-am strans mai multi. Desi a fost destul de boring si ma durea capul de la caldura, nu pot sa nu observ cum i-a apucat pe toti acum nostalgia legata de terminarea liceului.Profa de romana a inceput sa ne dea sfaturi de viata si ne-a spus ca e foarte trista ca terminam liceul.Bine, nu cred ca ii pare rau ca terminam noi,ci ca isi da seama cu fiecare generatie care pleaca ca timpul trece si nu asteapta pe nimeni..Dupa, profa de engleza, aka BABA, a inceput si ea cu regretele si sfaturile despre viata si despre liceu.Ciudat, dar foarte amuzant.
Maine am filozofie, nu am dat test si abia astept(hahaha!). Dar mai e un pic.. un pic de tot.
Weekendul asta plec in Sibiu si abia astept.Minunea aia de oras ma cam asteapta de ceva vreme buna si sunt aaaattaaat de nerabdatoare.

Ah, daca va intrebati care e treaba cu versul de la inceputul postarii, am avut un lapsus azi in Valea Regilor cand radeam si noi ca niste fetite inocente ce nu suntem.

hello.goodbye?!

A venit astazi ca un soc pentru mine cand am realizat mai mai sunt 6 saptamani si termin liceul.Suna foarte ciudat, dar eu mi-am petrecut 12 ani din viata in scoala si planuiesc sa mai petrec cel putin inca 4 ani intr-o institutie de invatamant.

Imi aduc bine aminte de prima zi de scoala din clasa a 12-a cand am spus:"bine, hai s-o facem si pe asta ca sa terminam o data."Si acum..terminarea liceului e ceva ce va avea loc in viitorul apropriat, foarte apropriat.Nu, nu am regrete de ultime clipe, dar e stranie senzatia.Trebuie(din nou) sa o iau de la capat.Bine, nu sunt nici genul de persoana ce sta mai mult decat trebuie intr-un singur loc.De aceea am decis in clasa a 8-a sa aleg un liceu ce pare sa imi ofere mai multe oportunitati decat sa continui sa merg in liceul care era aproape de casa, deja cunoscut.Eram deja obisnuita cu atmosfera, cu profesorii,iar majoritatea fostilor mei colegi au ramas in Babes( nu ca mi-ar fi pasat prea mult de asta la momentul respectiv).De multe ori am spus ca nu inteleg de ce au ramas in numar asa de mare in acelasi loc( bine, nu vreau sa zic ca unii chiar s-ar fi descurcat foarte bine in alta parte) ,dar totusi.Dar ei nu sunt eu.Eu am nevoie de provocari, iar faptul ca porneam de una singura intr-un loc necunoscut a fost exact ce am avut nevoie in perioada aceea atat de..tulbure.Trebuie sa imi testez intotdeauna limitele si sa incerc sa le depasesc, iar eu asta am facut in Cosbuc.Am luat-o de la capat, m-am chinuit sa ma adaptez(putin, dar m-am chinuit) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu cine nu sunt.Nu mi-a pasat prea tare(aproape spre deloc) sa ma fac placuta de altii, sa incerc sa leg relatii sau ceva.Exceptia de la regula a fost Alina, bineinteles, si nu am avut nevoie de nimic mai mult.

Liceul se termina.Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod special.Nu, nu a fost chiar un chin sa stau in Cosbuc 4 ani..4 ani. Stranie senzatia asta..fooarte stranie.Acum 4 ani...

A way to say goodbye.

"pasarixciliousblodinixlimitededitionultramegatall, eu ies.noapte buna."