Constatari

Am spus ca nu am nevoie de alte Complicatii in viata mea, ca am destule. E adevarat. Am. Dar asta pentru ca asa aleg eu. Imi place Complicatul. Complicatul nu e niciodata plictisitor, mereu se iveste alta poveste, alta solutie. Normalul e pentru oamenii plictisitori si banali.

Complicatul e intrigant, e palpitant pentru ca niciodata nu stii ce te asteapta dupa colt. Nu stii niciodata ce urmeaza, nu stii care va fi urmatoarea miscare a celuilalt.
Traiesc pentru Complicat, dar in acelasi timp il urasc si reneg cu toata fiinta mea.O viata plina de complicatii e epuizanta, te seaca de energie. Esti intr-un joc continuu cu tine insuti si incerci sa  castigi. Nu asta e solutia avand in vedere faptul ca trebuie sa existe o parte din tine care sa fie invinsa. Pusa la pamant. Ucisa.

O sa ma satur oare intr-o zi de Complicat? O sa spun stop torturii? O sa renunt sa spun chestii pe care nu ar trebui sa le spun pentru ca nu fac decat sa ii invit si pe altii in jocul meu? Ii hranesc cu iluzii si sperante. Le promit ceva, dar eu nu am niciun control asupra acelui "ceva". Am pierdut controlul? Da? Cand anume? Nu, nu are cum. E imposibil.

M-am abatut de la subiect. Fac asta in ultima vreme. Las periute de dinti in urma mea, spun chestii cu doua sau mai multe straturi. Ma hranesc cu Complicat. Traiesc pentru el. I should stop. Nu imi aduce nicio fericire. I have to stop talking about this nonsens, about this stupid concept called happiness. Fericirea e pentru oameni normali care nu viseaza sa aspire la mai mult. Fericirea absoluta nu exista, exista complicat si exista fericire. Se intrepatrund cateodata, dar doar pentru scurt timp.
Trebuie sa iti arate cineva constant ce pierzi daca stai sa te joci de-a Complicatul, nu?

Ps: sunt confuza and out of control, aparent.

Despre pliantul magic şi Betty

Ies eu astăzi frumușel de la metrou, la Unirii şi primesc un pliant.Cum Betty, persoana cu care trebuia să mă întalnesc "ajungea în 5 minute", îmi scot telefonul din buzunar,schimb melodia, mă uit la ceas, mai dau un sms, bag telefon la loc în buzunar şi îmi dau seama că încă am bucata de hârtie în mână..Curioasă, îmi trec privirea repede peste el.Pe prima pagină, era o tipă într-o bibliotecă, care căra o tonă de cărţi.Hmm.Deja îmi captase atenţia..Titlul era ceva de genul: Jobul perfect pentru studentele silitoare.Ridic din sprânceană şi îmi continui cititul.Deschid pliatul, mimi broşură sau ce naiba era şi idioţenia continuă: dacă ştii limba engleză şi vrei să ai un program flexibil şi să caştigi tone de bani, contactează-ne!Bine, nu scria CHIAR aşa, dar asta era ideea: sume imense de bani şi tone de alte avantaje. Pe spate erau nişte date de contact şi te îndrumau să îi contactezi.

Nu mi-a fost greu deloc să îmi dau seama care e treaba cu pliantul: oamenii voiau fete pentru videochat.Fiecare face ce vrea cu viaţa lui, nu mă priveşte pe mine cât bun-simţ şi câtă decenţă au unele fete, dar pliantul ăla era atât de colorat şi de bine făcut, încât unora le-ar fi fost destul de greu să se prindă despre ce e vorba.Poate unele(şi spun "unele" ca să fiu drăguţă) sunt atât de tute încât nu se prind despre ce e vorba şi se duc acolo ca nişte floricele, aşteptând luna de pe cer, fără să ştie măcar în ce se bagă.

Ajunge Betty şi ne vedem de ale noastre.Mai târziu, îi povestesc şi ei despre minunea aia de pliant şi îmi zice: Hai să sunăm,să vedem despre ce job ne zic că e vorba! Sună, spune că se numeşte Elena şi că a primit pliant, dar vrea mai multe detalii despre job.Persoana de la celălalt fir îi spune că este vorba de modele online.Aşa se numeşte acum?Funny, funny, funny.Trist, trist, trist.Măcar spune verde în faţă cu ce te ocupi şi lasă ipocrizia şi pudoarea asta.

În caz că vă întrebaţi cine e Betty, vă spun doar atât: fiinţa e nebună, râzi cu ea până mori,fumează mult şi o dată i-a fost atât de lene să se schimbe, încât a plecat la liceu în pijamalele ei cu iepuraşi şi UGG-uri.V-am zis că râzi cu ea până mori, da?

mesaj pentru Betty: ai vazut ce grafică mişto are jocul x?Cum, nu îl ştii?Stai aşa să îl caut pe Google să ţi-l arăt.Cum?Nici acum nu îl ştii? Comunicarea trebuie reabilitată, atât îţi zic...

Eternal love.

Unii oameni sunt tare proști.Ştiu că nu vă spun mare noutate, că doar trăim cu toţii pe aceeaşi planetă.Am dat acum ceva timp de un citat care zicea că durerea e nemărginită. Pardon, eu aş spune că prostia cea fară limite.Suntem oameni, deci prin definiţie avem măcar un gram de prostie în fiinţa noastră, dar unii parcă au primit prea multă când s-a făcut împărţirea.(Acest paragraf e cu scop informativ, textul propriu-zis despre viaţa mea fantastică abia acum incepe)

Acum câteva zile mi s-au stricat caştile.Şoc şi groază.Pot să ma bazez pe soare că rasare în fiecare zi şi pe faptul că am mereu o pereche de caşti la mine pentru a-mi asculta în disperare muzica preferată.Dar ce să mă fac atunci când am caşti, dar ele nu mai merg?Aşa că am umblat vreo 2 zile fără să ascult muzică.Poate nu vi se pare mare chestie.Pentru mine este!!Fără muzică innebunesc pentru că sunt obligată îi ascult pe oamenii din jurul meu, lucru pe care îl dispreţuiesc din tot sufletul(revenim la partea cu prostia de mai devreme).În plus, pentru mine muzica e sfântă.Nu am niciun, şi subliniez, niciun talent în ale muzicii, doar dacă se pune faptul că ştiu tone de versuri şi melodii, dar eu fără muzică nu pot şi nu vreau să stau.Sunt genul ăla de persoană care face totul cu şi pe muzică.Aş asculta muzică şi atunci când aş dormi dacă aş locui singură şi nu i-ar deranja pe alţii.

Acum o am pe repeat pe Lora cu melodia Fără el.Are ceva melodia asta, ceva ce îmi place.

De dimineaţă, Gabs îmi zicea că a auzit nu ştiu unde întrebarea: dacă ar fi să asculţi o melodie toată viaţa, care ar fi?Challenge accepted!! Am stat şi m-am gândit..pentru moment, aş alege Vama- Departe.E genul ăla de melodie care descrie exact viziunea mea despre un viitor perfect!

Am avut o zi proasta.

Sunt destul de sigura ca ziua mea proasta s-a datorat faptului ca imi statea prost parul.Prost e putin spun.Are si el zile in care nu pot sa il sufar, in care imi vine sa bag foarfeca in el si sa il tund scurt.Da, sigur din cauza lui..M-am trezit la 7 fara 10(m-a trezit Gabs, de fapt) si la 7.05 eram in statia de autobuz, moarte de somn.
Am urat din tot sufletul ca tocmai astazi se gasise sa stea aiurea..4 ore de seminar de TGD, care nu au fost imposibile, ba chiar mi-au placut.

Stiu, am zis ca am avut o zi proasta, dar nu la facultate.Intre zidurile facultatii, nimic din lumea exterioara nu ma afecteaza: nu imi pasa ca nu merge wi-fi-ul, ca nu am credit sa dau mesaje, ca nimeni nu imi da mesaje.Problemele mele raman pe peron la Eroilor.Nu le iau cu mine in facultate..nici nu as avea timp sa ma gandesc la ele.Sunt atenta si concentrata..

Cand plec de acolo, lucrurile se schimba..Gandurile, nemultumirile, frustrarile mele ma asteapta nerabdatoare la linia 3 si nu am cum sa scap de ele..

da, m-am decis. Il tund scurt..bine, nu chiar foarte scurt..dar mai scurt. poate scurtez si din gandurile care nu imi dau pace lately.

Let me fall even if I hit the ground.

"Visele devin intotdeauna realitate" ti se spune adesea: in filme, reclame, carti, in imaginile de pe weheartit,oriunde te uiti gasesti ceva care iti spune in mod moralizator sa nu te dai batut pentru ca visul tau se va implini..doar asa..fara " pentru ca"..si daca visele tale se incapataneaza sa nu devina realitate oricat de mult ai muncit tu pentru asta, tu ar trebui sa continui sa speri ca prostul in fiecare zi ca ceva se va schimba? ca vei trai ziua aia in care sa te simti pe deplin fericit pentru ca ce ti-ai dorit tu a luat o forma reala si se afla fix in fata ochiilor tai?
Am ajuns in punctul in care cred ca totul este cam de cacat, ideile moralizatoare pentru care eu ar trebui sa mor incercand sa le urmez sunt de cacat..
Oricat as incerca sa nu las lucrurile din jurul meu sa ma afecteze,nu mai reusesc. Ceva mereu se strecoara in mintea mea si ma face sa devin agitata, nemultumita, furioasa pe mine si pe restul de' simt nevoia de cele mai multe ori sa musc din ceva, ca poate-poate o sa reusesc sa imi revin, sa imi pun zambetul din nou pe buze, sa imi readuc cheful in vizita prin viata...

Fiecare iluzie spulberata doare, fiecare vis ce sta la coada doare..atat de tare incat nu pot sa fac decat sa ma intreb: pana cand? Pana cand voi reusi sa ma mentin pe linia de plutire? cand anume voi renunta?

Despre cum oamenii cred ca eu sunt idioata.

Nu, titlul nu este o gluma.

Stiti senzatia aia pe care o ai atunci cand oamenii iti vorbesc de sus, desi chiar nu au vreo baza pentru asta?Oamenii aia care se cred din cale afara de destepti,care au impresia ca sfaturile lor sunt cele mai importante si se comporta de parca se caca aur?Da..despre oamenii aia e postarea asta si despre cum imi vorbesc ei mie de sus.

De fiecare data cand ma intreaba cineva la ce facultate sunt, spun clar si la obiect:" La Drept, la Universitate."Urmatoarea reactie este: " Daar este foooarte greu acolo". Si stau si ma uit la un om care sta sa imi povesteasca mie de cat de greu este la facultatea pentru care eu am invatat o gramada si unde am dat examen de admitere..PE BUNE? Mai sunt oameni care ma intreaba daca am pile. Nu, nu am." Ah, pai sa vezi, ca fara bani, nu treci examenele si trebuie neaparat sa le cumperi cartile si sa vezi cat o sa ai de invatat.O sa ajungi tu la vorba mea ca este foarte greu."Raspunsul meu a fost: "si voiai sa ma duc la ASE ca si tine sau care-i treaba?"

 Asadar, in ochii lor , eu sunt o idioata. De ce? Pentru ca ei au impresia ca eu m-am trezit frumos intr-o zi si am zis: vreau la drept.Si cum m-am dus la facultate, mi-au intins un covor rosu si au zis " Bine ai venit!".Eu nu am muncit ca sa invat gramatica pe care am invatat-o, nu m-am chinuit sa invat economie.Nu, mi s-au dat toate astea de-a gata. Si naiva de mine a ales o facultate grea.Foarte grea.

Dar te-ai gandit pentru vreo secunda ca eu am ales Dreptul in conditiile in care stiam cat de greu va fi? Si ca poate mie chiar imi place sa invat si ca ma voi duce de drag la facultate?Ai luat asta vreodata in considerare?
Ca poate la urma urmei nu sunt chiar atat de cretina si de idioata pe cat ma credeti voi pentru ca m-am dus la o facultate grea?te-ai gandit ca exista posibilitatea sa fiu indeajuns de desteapta incat sa nu mi se para din cale afara de greu sa treci niste examene si sa imi placa ceea ce fac?

Atat mai am de spun: Ne vedem in 10 ani, dragilor.Vedem noi atunci cine la vorbele cui a ajuns, cine are un vocabular mai dezvoltat, cine poate sa discute despre orice subiect, cine a citit mai multe carti..cine are o slujba pe care si-a dorit-o, urmand facultatea visata. 

Broken strings

Intr-un univers paralel, ma aflu pe plaja curata, bucurandu-ma de soare.
In universul meu,invat la istorie.Vorba cantecului, all day, all night. Mai mult all night, dar astea sunt detalii.

Ma amuza fantastic de mult cand aud pe la televizor ca elevii vor da bacul, examenul maturitatii.Examenul maturitatii face nu stiu ce. SERIOS? Bacul este examenul maturitatii? Nu trebuie sa fii matur ca sa dai 3 competente si sa te prezinti la 3 probe scrise, la care in prealabil ai invatat ceva. Am luat bacul, deci sunt matur. O idiotenie completa! Exprimari bombastice si lipsite de continut.Dar e Romania plina de pseudo-jurnalisti..

Yeah, I am cranky( din cauza lipsei de somn, probabil sau cine stie, poate e doar starea mea obisnuita). De visat, nu mai visez de mult pentru ca dorm prea putin.Dar asta sa fie paguba..Mai am 3 lectii la istorie si stau chiar mai bine decat credeam.Programul meu merge conform planului.

Azi, vorbeam cu Gaby si m-a intrebat cand vreau sa plec la mare. Planul meu? In secunda in care am terminat de rezolvat toate problemele legate de admitere.A girl can dream..

Si na, titlul nu are nicio legatura cu postarea, doar ca imi place melodia.