We are done.

Apreciez cel mai mult loialitatea la un om.Ea se dovedeşte cu timpul şi este pusă la încercare în momentele critice din viaţă. Da, loialitatea contează cel mai mult pentru mine. Nu prea au importanţă alte lucruri atunci când ai o legătură atât de strânsă cu un om încât vă înţelegeţi din priviri, atunci când ai siguranţa că indiferent de ce se va întâmpla, vă aveţi unul pe altul, atât în momentele rele din viaţă, cât şi atunci când lucruri bune se întâmplă pentru voi.

 De câte ori am fost loială până la capăt unor oameni care nu îmi împărtăşeau sentimentul? Vorba maneliştilor.. fără număr. Asta m-a lăsat cu un oarecare gust amar cu privire la loialitate şi încredere nemărginită. Am ales oamenii greşiţi, dar asta este.Învăţăm şi mergem mai departe.

Sunt puţine lucruri pe care nu le-aş face pentru o persoană la care ţin, foarte puţine. Sunt loială, atât de loială încât câteodată nici nu mă mai gândesc la propria-mi persoană. Loialitatea cere loialitate, cere reciprocitate. Şi nu o primeam. Pas cu pas, dezamăgire după dezamăgire şi totuşi, loialitatea era cea care mă împiedica să plec. Asta până când se umple paharul şi nu mai am de gând să suport situaţia în care mă aflu nicio secundă în plus. Plec fără să mă uit în spate.În definitiv, eu sunt propriul meu dumnezeu şi nu joc decât după regulile mele.

E trist că unii nu apreciază ceea ce au la momentul potrivit. Şi mai trist pentru ei este că rămân singuri, chiar dacă sunt înconjuraţi de alte persoane. Să găseşti din nou o persoană care să îţi fie fidelă no matter what, in sickness and health..e greu, dar nu pot decât să le urez succes! Haha!

Eternal love.

Unii oameni sunt tare proști.Ştiu că nu vă spun mare noutate, că doar trăim cu toţii pe aceeaşi planetă.Am dat acum ceva timp de un citat care zicea că durerea e nemărginită. Pardon, eu aş spune că prostia cea fară limite.Suntem oameni, deci prin definiţie avem măcar un gram de prostie în fiinţa noastră, dar unii parcă au primit prea multă când s-a făcut împărţirea.(Acest paragraf e cu scop informativ, textul propriu-zis despre viaţa mea fantastică abia acum incepe)

Acum câteva zile mi s-au stricat caştile.Şoc şi groază.Pot să ma bazez pe soare că rasare în fiecare zi şi pe faptul că am mereu o pereche de caşti la mine pentru a-mi asculta în disperare muzica preferată.Dar ce să mă fac atunci când am caşti, dar ele nu mai merg?Aşa că am umblat vreo 2 zile fără să ascult muzică.Poate nu vi se pare mare chestie.Pentru mine este!!Fără muzică innebunesc pentru că sunt obligată îi ascult pe oamenii din jurul meu, lucru pe care îl dispreţuiesc din tot sufletul(revenim la partea cu prostia de mai devreme).În plus, pentru mine muzica e sfântă.Nu am niciun, şi subliniez, niciun talent în ale muzicii, doar dacă se pune faptul că ştiu tone de versuri şi melodii, dar eu fără muzică nu pot şi nu vreau să stau.Sunt genul ăla de persoană care face totul cu şi pe muzică.Aş asculta muzică şi atunci când aş dormi dacă aş locui singură şi nu i-ar deranja pe alţii.

Acum o am pe repeat pe Lora cu melodia Fără el.Are ceva melodia asta, ceva ce îmi place.

De dimineaţă, Gabs îmi zicea că a auzit nu ştiu unde întrebarea: dacă ar fi să asculţi o melodie toată viaţa, care ar fi?Challenge accepted!! Am stat şi m-am gândit..pentru moment, aş alege Vama- Departe.E genul ăla de melodie care descrie exact viziunea mea despre un viitor perfect!

Proces simulat

Trebuie să apreciezi lucrurile bune care ţi se întamplă.Da, asta este concluzia mea de astăzi, un pic penibilă, dar asta nu înseamnă că nu este adevărată. La începutul facultăţii, mergeam la seminar la TGD la o tanti..bine, am şi vazut-o de două ori in viaţa mea şi mi-a ajuns!! Seminarul cu ea este o tortură pură!! Nu îi contest capacităţile intelectuale, dar să fii profesor nu este pentru toată lumea.

Aşa, continuând cu apreciatul.De când sunt la minunata grupă 111, mă duc de drag la seminar la TGD.Atmosfera e aşa de mişto încât nu am avut vreo secundă în care să îmi doresc să mă împuşc în cap!Proful este extrem de ok, are nişte explicaţii pertinente..Mai râdem, mai glumim, dar când e de treaba, suntem serioşi.Buun.Astăzi am avut la seminar la TGD un proces simulat, dar după sistemul de drept american, nu românesc.Minunat, mi-am zis!Deşi decisesem să stau deoparte şi să mă distrez copios pe seama procesului, am ajuns să fiu martoră pentru partea acuzată.Eram psihologul acuzatei.Ce ştiam despre personajul meu? Destul de puţine, ceea ce a făcut treaba mea şi mai mişto.Puteam să spun ce voiam eu.M-au chemat la bara martorilor,am jurat să spun adevărul şi numai adevărul.Avocatul acuzării a început să mă întrebe diverse chestii astfel încât să demonstreze circumstanţele atenuante ale acuzatei.Buun, so this is the point where my magic begins..Fără falsă modestie( nu am, d-aia), m-am comportat exact ca un specialist în psihologie.Am avut în fiecare secunda vorbele la mine.M-am uitat la juriu în timp ce vorbeam şi mi-am îndeplinit con brio treaba de martoră.În drum spre locul meu, cineva mi-a zis că a fost excelent.Partea acuzată a şi câştigat cazul, în principal pentru că s-a/am demonstrat că existau circumstanţe atenuante.Da, sunt minunată.

Ah, că mi-am adus aminte.Eu am o mare problemă cu oamenii care zic "care" în loc de " pe care". Cartea care am cumpărat-o, maşina care am vazut-o. Nu, nu, nu!!! Cartea PE CARE am cumpărat-o, maşina PE CARE am vazut-o.Am observat şi în facultate chestia asta şi nu pot decât să mă enervez.Pot să accept o gramadă de alte chestii, dar nu chestia asta.Mama lui de Acuzativ!!
 

Prietenii cu nabadai

Ha! Am scris asta acum vreo luna si ceva si m-a amuzat*din nou* intamplarea.

Vineri dupa-amiza.Singura acasa.Telefonul suna.Am chicotit in sinea mea pentru ca stiam cine suna inainte sa si apuc sa raspund la telefon.Aceeasi fiinta care ma suna aproape zilnic de pe taramuri indepartate.
Raspund vesela si fac o gluma tampita.Primesc un raspuns ostil.Deja ma intrebam ce se intampla, daca am depasit masura in vreun fel.Nu, nu o facusem.Cateva minute mai tarziu, dupa vesnicele tanotari si intepaturi, mi-a marturisit ca s-a enervat groaznic in urma ultimei noastre conversatii.Vocea inca ii trada nervozitatea.Orice l-ar fi enervat in seara aia, era inca prezent intre noi.

M-a amuzat teribil toata conversatia.M-a amuzat faptul ca se enerveaza din nimicuri, ca isi spune ca nu ma mai suna ca sa ma tina pe jar,dar intr-un final a recunoscut ca eu nu facusem nimic gresit si ca la el era buba(cel putin de data asta!).M-a amuzant intamplarea, dar mi-a placut faptul ca ii pasa indeajuns incat sa se enerveze aiurea.

Am avut o zi proasta.

Sunt destul de sigura ca ziua mea proasta s-a datorat faptului ca imi statea prost parul.Prost e putin spun.Are si el zile in care nu pot sa il sufar, in care imi vine sa bag foarfeca in el si sa il tund scurt.Da, sigur din cauza lui..M-am trezit la 7 fara 10(m-a trezit Gabs, de fapt) si la 7.05 eram in statia de autobuz, moarte de somn.
Am urat din tot sufletul ca tocmai astazi se gasise sa stea aiurea..4 ore de seminar de TGD, care nu au fost imposibile, ba chiar mi-au placut.

Stiu, am zis ca am avut o zi proasta, dar nu la facultate.Intre zidurile facultatii, nimic din lumea exterioara nu ma afecteaza: nu imi pasa ca nu merge wi-fi-ul, ca nu am credit sa dau mesaje, ca nimeni nu imi da mesaje.Problemele mele raman pe peron la Eroilor.Nu le iau cu mine in facultate..nici nu as avea timp sa ma gandesc la ele.Sunt atenta si concentrata..

Cand plec de acolo, lucrurile se schimba..Gandurile, nemultumirile, frustrarile mele ma asteapta nerabdatoare la linia 3 si nu am cum sa scap de ele..

da, m-am decis. Il tund scurt..bine, nu chiar foarte scurt..dar mai scurt. poate scurtez si din gandurile care nu imi dau pace lately.

Wide awake.

Aveam de gand sa scriu o postare lunga despre cum a fost prima mea zi de studenta. Intentionam sa impartasesc toate sentimentele pe care le-am avut, sa scriu despre toti oamenii pe care i-am (re)vazut.

Nu mai vreau sa fac asta.

Am sa mentionez totusi cat de incantata am fost astazi,cat de mult imi place facultatea mea, desi am petrecut mai mult timp in Facultatea de Medicina Veterinara decat in a mea..Orice m-ar fi vazut prin facultate si-ar fi putut da seama ca sunt in anul 1 dupa zambetul cretin de pe fata mea.

Stiti senzatia aia cand iti doresti din suflet sa adormi, dar nu poti?Am avut-o aseara.Cand eram clasa a 8-a, adormeam intotdeauna cu mp4 langa mine, ascultand muzica toata noaptea.Parazitii si rock.Nereusind sa imi reduc la tacere gandurile, am zis sa le inec in muzica.Mii de versuri mai tarziu, gandurile mele erau din ce in ce mai puternice si mai enervante.Emotiile legate de facultate se tineau de mine scai.Si cu cat incercam mai tare sa le dau un sut in fund si sa le trimit in alta parte, cu atat mai tare sa incapatanau sa ramana.Ok. Puteti sta, zic.Dar vreau totusi sa dorm.

Nici nu am fost la primul curs si simt deja ca facultatea s-a transformat in centrul universului meu.Si cum nu?Eu am fost indeajuns de norocoasa incat sa gasesc ceea ce imi place.

Ps: oameni buni, nu mai puneti tone de intrebari stupide despre viata mea, ca asa cum am zis, e a mea si nu a voastra.Ma vedeti pe mine punandu-va tone de intrebari despre vietile voastre?Nu.asta pentru ca eu sunt ocupata cu a mea si nu a voastra.

Invatatul dauneaza grav vacantei.

Astia norocosi, care inca viseaza la stele verzi pe pereti si care cred ca examenele( de orice fel)sunt departe, se insala amarnic. Nici nu apuci sa clipesti bine si examenul bate la usa.Norocosii de care mentionam mai sus sunt in drum spre mare sau se uita la seriale toata ziua(exemplu, sora mea, Vio). Si cat pot sa ii invidiez!! Nu, de fapt, eu sunt responsabila si constientizez faptul ca tre' sa las serialele si ca trebuie sa invat acum, pe ultima suta de metri.Ultima fraza a fost cea mai mare minciuna pe care am spus-o de curand.

Invatatul nu e niciodata usor.Nu invatatul in sine e greu, ci fabricarea dorintei de a invata si spun "fabrica" pentru ca este un proces de plastic, un proces artificial.Stii ce ar trebui sa faci, dar pur si simplu refuzi."Mai am timp si maine" iti spui tu intr-un mod naiv.

Si zilele trec si trec si ajungi sa faci calcule si strategii astfel incat sa poti sa termini la timp de invatat tot ce puteai sa inveti lejer daca nu frecai duda pe afara cu prietenii( sa ma exprim mai frumos) pierdeai timpul facand lucruri nefolositoare.

Cand incerci sa inveti/recapitulezi/citesti pentru prima data o lectie, nu esti niciodata indeajuns de puternic incat sa stai dracului intr-un loc si sa faci ceea ce ar trebui sa faci.Eu mereu gasesc scuza ca mi-e foame."Hai ca parca as manca ceva"imi zic.Merg pana la frigider, nu gasesc nimic care sa imi placa si pac! 10 minute mai tarziu ma trezesc gatind, desi nici nu imi era foarte foame in the first place.

Concluzia: E greu cu invatatul.E greu sa fii indeajuns de puternic, ambitios si hotarat incat sa si termini lucrul de care te apuci.Mai e si vocea aia enervanta care iti spune ca nu o sa reusesti in ritmul asta si parca iti vine sa te dai batut. Grea batalie, nu?

PS: postarea a fost un exemplu de cum-sa-nu-inveti. Si e clar ca daca stati sa imi cititi postarea despre invatat, nici voi nu o duceti prea bine..