We are done.

Apreciez cel mai mult loialitatea la un om.Ea se dovedeşte cu timpul şi este pusă la încercare în momentele critice din viaţă. Da, loialitatea contează cel mai mult pentru mine. Nu prea au importanţă alte lucruri atunci când ai o legătură atât de strânsă cu un om încât vă înţelegeţi din priviri, atunci când ai siguranţa că indiferent de ce se va întâmpla, vă aveţi unul pe altul, atât în momentele rele din viaţă, cât şi atunci când lucruri bune se întâmplă pentru voi.

 De câte ori am fost loială până la capăt unor oameni care nu îmi împărtăşeau sentimentul? Vorba maneliştilor.. fără număr. Asta m-a lăsat cu un oarecare gust amar cu privire la loialitate şi încredere nemărginită. Am ales oamenii greşiţi, dar asta este.Învăţăm şi mergem mai departe.

Sunt puţine lucruri pe care nu le-aş face pentru o persoană la care ţin, foarte puţine. Sunt loială, atât de loială încât câteodată nici nu mă mai gândesc la propria-mi persoană. Loialitatea cere loialitate, cere reciprocitate. Şi nu o primeam. Pas cu pas, dezamăgire după dezamăgire şi totuşi, loialitatea era cea care mă împiedica să plec. Asta până când se umple paharul şi nu mai am de gând să suport situaţia în care mă aflu nicio secundă în plus. Plec fără să mă uit în spate.În definitiv, eu sunt propriul meu dumnezeu şi nu joc decât după regulile mele.

E trist că unii nu apreciază ceea ce au la momentul potrivit. Şi mai trist pentru ei este că rămân singuri, chiar dacă sunt înconjuraţi de alte persoane. Să găseşti din nou o persoană care să îţi fie fidelă no matter what, in sickness and health..e greu, dar nu pot decât să le urez succes! Haha!

My new piece of love

La facultate este exact asa cum mi-am imaginat: haos, multa lume, profi duri si mai mult haos.Cu greu ai timp sa respiri, totul se petrece atat de repede incat nici nu stii de cele mai multe ori pe ce planeta esti.

Ideea principala a zilei a fost ca facultatea (DEJA) s-a transformat in centrul universului meu(spun asta cu riscul de a parea maxim de tocilara, dar cat poate sa imi placa!!)

Extrem de ciudat este faptul ca la fiecare pas, o figura cunoscuta imi taie calea: fie ca e vorba de oameni pe care ii stiu din vedere, fie ca e vorba de oameni din liceu.Ba chiar mai mult, agenda mea telefonica creste pe zi ce trece: oamenii imi cer numarul de telefon ca sa putem comunica. Nimic dubios. 

 In plus, cat de ironic este faptul ca azi am facut cunostinta cu un tip din liceu, desi 4 ani de zile nu am avut nicio treaba unul cu altul?In liceu ne ignoram, la facultate ne salutam.Ironia vietii.


Da.Maine seara este dineul care sper sa nu fie un total dezastru, asta in caz ca merg...

Ps: oameni buni, puteti sa incetati sa mai cititi ce scriu eu aici pentru ca presimt ca totul se va transforma curand in blogul despre cat de minunata e facultatea mea.ce-i prea mult, e prea mult.