Dark side

Fiecare dimineata pare ca incepe la fel: cu mine zdruncinata de tot ceea ce visez in timpul noptii.De fapt, nu le-as numi vise..sunt niste imagini ingrozitor de urate si traumatizante.

Noaptea trecuta am visat atat de urat incat in vis mi-am spus sa ma trezesc...Se pare ca cineva intentiona sa ma ucida( Universul asta chiar incearca sa scape de mine, nu?) si drept urmare alergam sa imi salvez viata. Unde? Prin padure!Interesant este faptul ca, in momentul in care am inceput sa alerg, auzeam o melodie cantata de Cheloo si mi-am zis in vis:"gata, nu ii mai ascult muzica!"Probabil creierul meu a facut o conexiune intre muzica lui Cheloo si barbatul care vroia sa ma omoare, incat ucigasul era Cheloo.Nu, nu era el, era doar un tampit cu probleme pe care l-am impuscat in the end ca sa imi salvez viata.Tot in padure.

Si asta e doar o frantura din ceea ce visez in ultima vreme: oameni de care nu vreau sa imi aduc aminte,crime, pistoale,episoade din minti criminale in care (din nou) cineva incearca sa ma ucida,cutite infipte in spate, conversatii cu oameni cu care nu vreau sa mai schimb vreo vorba ever!

Cum naiba s-au adunat toate la mine in cap in ultima vreme?Si pun pariu ca nu se vor opri aici..imaginatia mea nu are limite..

Trist este ca nu pot sa imi aduc aminte ultima data cand am visat ceva frumos, ceva din care sa nu ma trezesc oripilata, speriata in draci si confuza.Singura explicatie? Visele astea nu fac decat sa reflecte starea mea proasta din ultimele saptamani..

the short story of: more is never enough.

Intr-o dimineata, m-am trezit perfecta.Parul imi statea minunat,staluceam de fericire, eram ca scoasa din reviste.

Dar credeti ca perfectiunea mea se oprea aici? Nici vorba! Eram minunata si pe dinauntru.Randunelele ciripeau in jurul meu, florile infloreau pe unde treceam, oamenii imi zambeau constant si imi ofereau flori si bomboane pe strada.Atat de fantastica eram! 


In plus, eram buna cu oamenii, eram desteapta din cale afara, aveam raspuns pentru orice, dar nu eram aroganta. Eram perfecta.Le zambeam la randul meu oamenilor, nu consideram ca totul mi se cuvine de-a gata, nu eram egoista, ajutam oamenii nevoiasi,gateam minunat, puteam sa cos si sa calc haine si sa am grija de copilul pentru care m-am hotarat sa fiu baby-sitter in acelasi timp.

Perfectiunea mea atinsese un nivel in care nu stiam ce inseamna definitiile cuvintelor "greseala", "monstru","egoism", "narcisism", "incapatanare", "rautate", "singuratate", "durere". Toate astea disparusera din vocabularul si caracterul meu.Eram fara de greseala.Fara de defect.


Oamenii bolnavi de cancer se vindecau in prezenta mea doar pentru ca le spuneam vorbe care sa le aline suferinta;muncitorii s-au apucat de construirea unor autostrazi ca in Germania intr-o singura zi;politicienii si-au dat demisia si au recunoscut faptul ca au furat de nu au mai putut din tara asta si ca au vandut-o pe bucati.Spitalele se autoconstruiau si doctorii se intorceau in tara mult mai bine pregatiti.Toate astea doar pentru ca eu m-am trezit fiind perfectiunea intruchipata.


Dar, la sfarsitul acestei zile perfecte ce ma avea ca protagonista pe mine, toate aceste lucruri nu au contat pentru mama mea.Se pare ca nici perfectiunea nu era indeajuns incat sa schimbe ceva..Trist, dar sa vedem cum ma trezesc maine...

Ps: aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

Cum iubesc femeile.

Am citit acum ceva timp(adica fooarte mult timp) cartea Cum iubesc femeile. 4 povesti despre 4 femei foarte diferite, iar intamplarile erau analizate de un psiholog.

Cand femeile plang: Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa stii ca amorurile sunt ca trenurile, in spatele lor pot veni altele.Dragostea de azi o ascunde pe cea de ieri..

Temeri de copil: Copilaria este varsta primelor suferinte.In gradina ei plangem cel mai mult.Tocmai aici se intalnesc toate fetitele de pe lume, unde se adopta toate vechile temeri de singuratate si toate cosmarurile de oameni in toata firea...Si plange ca o fetita tocmai pentru ca in ea s-a trezit acea fetita.

Depresie fara sfarsit:De ce lacrimile din dragoste vor fi intotdeauna lacrimi de copil?

Alianta secreta: Cuvintele pe care nu le-a pus pe hartie i-au trecut prin inima,au atins-o pana la os.Si, in mod necesar, au transformat-o.

La ce iti foloseste sa fii regina daca nu ai regat?Daca regele alege, inca din copilarie ca va oferi altcuiva coroana?La ce serveste focul din semineu , daca fotoliul din fata lui e gol?La ce iti serveste sa fii frumoasa daca nu ai oglinda?

Forta femeilor: Schema narcisista construieste cupluri, intr-un fel de gemelaritate imaginara, fiecare cautand in oglinda celuilalt o imagine mai buna a lui insusi.Cine se aseamana, se aduna.De obicei, ca sa se desparta.Se cauta intre ei si se gasesc.

"Examenul vietii" no 2.

Asa cum am spus si in postarea anterioara, la istorie ma voi descurca, no matter what. Si asa a si fost.Adica daca citisei macar de 2 ori in viata ta lectiile, nu trebuia sa iti faci mari probleme. Bine, am avut in soc cand in timpul examenului am avut un blocaj de memorie, astfel incat nu imi mai aminteam pur si simplu nimic despre batalii.A fost ceva groaznic pentru mine pentru ca nu am mai patit asa ceva niciodata pana acum si sper sa nu mi se mai intample..

Ma rog. Ajunge cu examenul vietii.Mai am aproximativ 2 saptamani jumate si gata, scap!indiferent care ar fi rezultatul.

Mi-am dat seama astazi ca oamenilor le place sa te dezamageasca, ca pur si simplu nu te pasa absolut sub nicio forma.Stiti care e faza amuzanta?Daca ii confrunti si le spui ce nu iti convine, primesti o polologhie din aia de 10 ore pe tema: eu muncesc, sunt obosit/a, nu pot sa tin minte toate astea.

Dar pe bune,acum! Hai sa spunem adevarul.Nu te intereseaza absolut sub nicio forma pentru ca nu ma asculti cand vorbesc cu tine,nu te implici, nu te intereseaza pentru ca nu te intereseaza si gata!

Si nu, nu vreau sa inceapa cineva sa imi vorbeasca despre respect ca nu exista asa ceva.Am trecut impreuna o limita a nesimtirii; nu mai exista si punct!Pentru mine, respectul e ceva sacru si trebuie sa muncesti al naibii de mult ca sa mi-l castigi.

Respectul nu se ofera pe gratis, nu trisezi ca sa il castigi, nu il gasesti pe jos in statie la autobuz si ti-l insusesti, nu il furi, nu il amesteci cu fond de ten si nu il dai cu un rimel bun ca sa fie ceva ce nu este.Nu. Respectul se castiga bucatica dupa bucatica.Trist este ca se pierde integral atunci cand faci nasoale.

Vorba cantecului: We could have had it all, dar tie nu ti-a pasat prea mult.Pac-Pac. 

End of story.

Despre cum e sa te doara in cot.

reactie noaptea tarziu: "maine e bacul."

stai.cum??deja e duminica dimineata si maine ma duc sa dau bacul? Hmm, interesant.

Ideea principala este ca m-am surprins pe mine ca am avut rabdarea sa invat aproape tot la romana(hai, acum , sa nu credeti ca sunt perfecta!) si la istorie.La economie..vom trai si vom vedea.

Ma cuprinsese un pic panica de dimineata, in sensul in care nu putea sa mai imi intre nimic in cap.Impresia mea era una proasta, evident, pentru ca acum la 6 ore dupa ce am citit Bacovia de 10 ori, mi-a ramas tot in cap.Imi place faptul ca am o semi-memorie fotografica.Stiu cum arata foile pe care am scris si stiu cand sar peste chestii( de exemplu, lirismul, care de tip subiectiv in "Plumb" la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii). Neah, nu intrebati.

Stresata nu sunt.Drept dovada sunt aici si scriu pe blog.Dupa ce mi-am dat seama ca nu pot sa invat, am facut ce face tot romanul( aici il parafrazez un pic pe Boc, care face POC!) si anume ,sa dorm.A fost divina ora mea de somn, m-am trezit cu curul in sus fata la cearsaf, am tipat un pic prin casa(I am cranky when I am sleepy) si mi-am continuat invatatul, care merge.Dar mi-am dat seama ca nu are rost sa ma mai chinui pentru ca mie nu imi trebuie bac-ul avand in vedere faptul ca (DING DING DING) eu dau admitere. 

Si acum, cand incepe bacul, stau si ma gandesc de ce naibii mi-am pierdut eu o luna din viata invatand atat pentru tampeniile astea, cand aveam lucruri mai importante pe care sa ma concentrez si anume(DING DING DING) : admiterea.

E rau sa fie rau si e bine sa fie bine..

Sunt si filozoafa acum.Adica, dupa ce ca sunt semi-zeita si minunat de mirobolanta, sunt si filozoafa. Blaga m-a convins. In plus, expunerea ideei filozofiei lui Blaga cu privire la dualitatea cunoasterii( luciferica si paradisiaca) in miez.. sfarsit de noapte, a produs o mare incantare in viata mea de muritoare. Pardon, de semi-zeita.Am uitat ca sunt semi-zeita.

O iau razna deja.Ma intorc la oile mele.

Va urez "nu mai" (ca sa scriu cum vad ca e la moda in zilele noastre, adica PROST SI GRESIT) succesuri( astia de la academie ar trebui sa accepte si forma asta de plural, ca atat de mult imi placee!) si nu va stresati! O sa treaca inainte sa apucati sa va dezmeticiti!

Invatatul dauneaza grav vacantei.

Astia norocosi, care inca viseaza la stele verzi pe pereti si care cred ca examenele( de orice fel)sunt departe, se insala amarnic. Nici nu apuci sa clipesti bine si examenul bate la usa.Norocosii de care mentionam mai sus sunt in drum spre mare sau se uita la seriale toata ziua(exemplu, sora mea, Vio). Si cat pot sa ii invidiez!! Nu, de fapt, eu sunt responsabila si constientizez faptul ca tre' sa las serialele si ca trebuie sa invat acum, pe ultima suta de metri.Ultima fraza a fost cea mai mare minciuna pe care am spus-o de curand.

Invatatul nu e niciodata usor.Nu invatatul in sine e greu, ci fabricarea dorintei de a invata si spun "fabrica" pentru ca este un proces de plastic, un proces artificial.Stii ce ar trebui sa faci, dar pur si simplu refuzi."Mai am timp si maine" iti spui tu intr-un mod naiv.

Si zilele trec si trec si ajungi sa faci calcule si strategii astfel incat sa poti sa termini la timp de invatat tot ce puteai sa inveti lejer daca nu frecai duda pe afara cu prietenii( sa ma exprim mai frumos) pierdeai timpul facand lucruri nefolositoare.

Cand incerci sa inveti/recapitulezi/citesti pentru prima data o lectie, nu esti niciodata indeajuns de puternic incat sa stai dracului intr-un loc si sa faci ceea ce ar trebui sa faci.Eu mereu gasesc scuza ca mi-e foame."Hai ca parca as manca ceva"imi zic.Merg pana la frigider, nu gasesc nimic care sa imi placa si pac! 10 minute mai tarziu ma trezesc gatind, desi nici nu imi era foarte foame in the first place.

Concluzia: E greu cu invatatul.E greu sa fii indeajuns de puternic, ambitios si hotarat incat sa si termini lucrul de care te apuci.Mai e si vocea aia enervanta care iti spune ca nu o sa reusesti in ritmul asta si parca iti vine sa te dai batut. Grea batalie, nu?

PS: postarea a fost un exemplu de cum-sa-nu-inveti. Si e clar ca daca stati sa imi cititi postarea despre invatat, nici voi nu o duceti prea bine..

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)

"Obsedat de mandrie,sunt obsedat de onoare."

Dexonline.ro imi spune asa: 

"Orgoliu=mandrie exagerata,vanitate, trufie,ingamfare".Eu as adauga si aroganta pe lista.

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie.

Esti bun/a, foarte bun/a in domeniul tau, oricare ar fi el.Excelezi la slujba ta.Oamenii te apreciaza pentru inteligenta ta si pentru bagajul de cunostinte pe care il ai.Nu esti neaparat un om bun, in sensul bibilic al cuvantului, dar esti apreciat/a si respectat/a in schimb.Ai principii solide pe care le respecti cu sfintenie.Esti inconjurat de oameni care ar vrea sa fie ca tine,dar tu esti unul/una singur/a.Te hranesti cu puterea, influenta, aprecierea,respectul si statutul tau in societate, ele reprezentand totul pentru tine.Nimic altceva nu mai conteaza atata timp cat ai respect de sine,cat ai respectul altora, cat ai un statut, putere si influenta.Repet, nimic altceva atata timp cat orgoliul si mandria ta sunt intacte.

Si acum esti pe care sa pierzi tot ce ai, tot ce conteaza pentru tine.Vor sa te dea jos de pe piedestal si sa devii un plebeu.Vor sa te amestece cu oamenii ignoranti,oameni carora nu le pasa cine esti si ce ai facut.Vor sa te umileasca si sa respinga tot ce ai reprezentat vreodata.Totul este pe cale sa se schimbe pentru tine.

Ce faci in continuare?

Goodbye kiddow.

There's a big world out there. Bigger than prom, bigger than high school, and it won't matter if you were the prom queen or the quarterback of the football team or the biggest nerd. Find out who you are and try not to be afraid of it.

I'll Remember the laughter as we go our seperate ways, but there's so much we're learning and we can not be afraid. There's a world outside our door and nothing in our way. But if it's not what we're both looking for we'll meet again someday.

Liceul s-a terminat si asta e de bine.Ziua asta a fost absolut fantastica, eu am fost si mai narcisista decat de obicei, am ras o gramada si am facut o tona de poze.In mod sigur, cea mai fericita zi din liceu! Mi-a placut la nebunie si stateam si ma gandeam..daca as fi din nou clasa a 8-a, tot in Cosbuc as merge.

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Somebody that I used to know

Mie de fel imi place haosul. Nimic nu e mai amuzant decat sa vezi oameni agitandu-se pentru nimic, iar haosul scoate ce e mai rau din oameni.E funny de privit.E mai nasol cand haosul te cuprinde, dar asta e alta mancare de pesti.

Ziua de azi a fost foarte amuzanta in principal. A plouat mult si des.Am facut si poze pentru album,ceea ce a fost dragut. Dupa cum ziceam, astept festivitatea de miercuri.

In alta ordine de idei, ascult des Corina-tears si melodia imi vorbeste mai mult decat ar fi cazul.

You say you will never leave
But you were never mine

...................................

If you have tried and listened
Would I be here alone?
It's hard to leave.

Nu imi place deloc situatia in care ne aflam, dar as fi ipocrita daca as spune ca nu ma asteptam la asta.Eram 99% sigura ca se va intampla eventual,ceea ce e foarte trist, dar asta e viata: mai pierzi, mai castigi.I am somehow grateful for all we have been through. Goodbye is never easy, but it seems that you will be taken care out.

dupa cum ziceam acum ceva timp: cand primesc jumatati de masura, plec! 
Incerc sa imi spun: keep your head in the game, ca asta o sa conteze peste 10 ani, nu pseudo-problemele legate de relatiile cu oamenii din jurul tau. Sper sa imi si reuseasca...

hello.goodbye?!

A venit astazi ca un soc pentru mine cand am realizat mai mai sunt 6 saptamani si termin liceul.Suna foarte ciudat, dar eu mi-am petrecut 12 ani din viata in scoala si planuiesc sa mai petrec cel putin inca 4 ani intr-o institutie de invatamant.

Imi aduc bine aminte de prima zi de scoala din clasa a 12-a cand am spus:"bine, hai s-o facem si pe asta ca sa terminam o data."Si acum..terminarea liceului e ceva ce va avea loc in viitorul apropriat, foarte apropriat.Nu, nu am regrete de ultime clipe, dar e stranie senzatia.Trebuie(din nou) sa o iau de la capat.Bine, nu sunt nici genul de persoana ce sta mai mult decat trebuie intr-un singur loc.De aceea am decis in clasa a 8-a sa aleg un liceu ce pare sa imi ofere mai multe oportunitati decat sa continui sa merg in liceul care era aproape de casa, deja cunoscut.Eram deja obisnuita cu atmosfera, cu profesorii,iar majoritatea fostilor mei colegi au ramas in Babes( nu ca mi-ar fi pasat prea mult de asta la momentul respectiv).De multe ori am spus ca nu inteleg de ce au ramas in numar asa de mare in acelasi loc( bine, nu vreau sa zic ca unii chiar s-ar fi descurcat foarte bine in alta parte) ,dar totusi.Dar ei nu sunt eu.Eu am nevoie de provocari, iar faptul ca porneam de una singura intr-un loc necunoscut a fost exact ce am avut nevoie in perioada aceea atat de..tulbure.Trebuie sa imi testez intotdeauna limitele si sa incerc sa le depasesc, iar eu asta am facut in Cosbuc.Am luat-o de la capat, m-am chinuit sa ma adaptez(putin, dar m-am chinuit) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu cine nu sunt.Nu mi-a pasat prea tare(aproape spre deloc) sa ma fac placuta de altii, sa incerc sa leg relatii sau ceva.Exceptia de la regula a fost Alina, bineinteles, si nu am avut nevoie de nimic mai mult.

Liceul se termina.Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod special.Nu, nu a fost chiar un chin sa stau in Cosbuc 4 ani..4 ani. Stranie senzatia asta..fooarte stranie.Acum 4 ani...