Dark side

Fiecare dimineata pare ca incepe la fel: cu mine zdruncinata de tot ceea ce visez in timpul noptii.De fapt, nu le-as numi vise..sunt niste imagini ingrozitor de urate si traumatizante.

Noaptea trecuta am visat atat de urat incat in vis mi-am spus sa ma trezesc...Se pare ca cineva intentiona sa ma ucida( Universul asta chiar incearca sa scape de mine, nu?) si drept urmare alergam sa imi salvez viata. Unde? Prin padure!Interesant este faptul ca, in momentul in care am inceput sa alerg, auzeam o melodie cantata de Cheloo si mi-am zis in vis:"gata, nu ii mai ascult muzica!"Probabil creierul meu a facut o conexiune intre muzica lui Cheloo si barbatul care vroia sa ma omoare, incat ucigasul era Cheloo.Nu, nu era el, era doar un tampit cu probleme pe care l-am impuscat in the end ca sa imi salvez viata.Tot in padure.

Si asta e doar o frantura din ceea ce visez in ultima vreme: oameni de care nu vreau sa imi aduc aminte,crime, pistoale,episoade din minti criminale in care (din nou) cineva incearca sa ma ucida,cutite infipte in spate, conversatii cu oameni cu care nu vreau sa mai schimb vreo vorba ever!

Cum naiba s-au adunat toate la mine in cap in ultima vreme?Si pun pariu ca nu se vor opri aici..imaginatia mea nu are limite..

Trist este ca nu pot sa imi aduc aminte ultima data cand am visat ceva frumos, ceva din care sa nu ma trezesc oripilata, speriata in draci si confuza.Singura explicatie? Visele astea nu fac decat sa reflecte starea mea proasta din ultimele saptamani..

Sour Candy

Oamenii mor.
Asta e un adevar ce nu poate fi contestat de nimeni.
Oamenii mor si nu se poate face nimic pentru a impiedica asta.

Intrebarea mea acum rasare:daca noi, cu totii,stim asta, de ce ne e asa de greu sa acceptam moartea? De ce nu putem privi moartea ca pe o parte normala si cruciala din viata sau din sfarsitul vietii, mai bine spus.E adevarat, nu e placut sa fie un spatiu gol langa tine in locul in care exista pana ieri iubitul tau sau chiar pisica ta, dar cu totii murim.Haideti sa nu facem o asa mare tragedie din cel mai banal lucru al vietii.

Sa lasam ipocrizia deoparte si sa spunem cu adevarat ce inseamna moartea.Atunci cand moare cineva, il plangi pentru ca iti este teama de necunoscutul pe care il infrunta(asta daca mai exista ceva dupa moarte) ? sau intentiile tale sunt, de fapt, egoiste si plangi pentru tine?Pentru ca te simti singur, pentru ca te simti abandonat, pentru ca nu stii ce sa faci mai departe. Cum ziceam, asta e egoism.TU te simti singur, TU te simti abandonat, TU nu stii incotro sa o apuci. Nu mortul.TU.

Si mai amuzant mi se pare faptul ca uneori nici nu realizam ca persoana respectiva este in viata.Realizam ca a trait abia dupa ce moare..

Sunt dura, stiu, dar adevarul nu este dragut si nici nu ar trebui sa fie...