Dark side

Fiecare dimineata pare ca incepe la fel: cu mine zdruncinata de tot ceea ce visez in timpul noptii.De fapt, nu le-as numi vise..sunt niste imagini ingrozitor de urate si traumatizante.

Noaptea trecuta am visat atat de urat incat in vis mi-am spus sa ma trezesc...Se pare ca cineva intentiona sa ma ucida( Universul asta chiar incearca sa scape de mine, nu?) si drept urmare alergam sa imi salvez viata. Unde? Prin padure!Interesant este faptul ca, in momentul in care am inceput sa alerg, auzeam o melodie cantata de Cheloo si mi-am zis in vis:"gata, nu ii mai ascult muzica!"Probabil creierul meu a facut o conexiune intre muzica lui Cheloo si barbatul care vroia sa ma omoare, incat ucigasul era Cheloo.Nu, nu era el, era doar un tampit cu probleme pe care l-am impuscat in the end ca sa imi salvez viata.Tot in padure.

Si asta e doar o frantura din ceea ce visez in ultima vreme: oameni de care nu vreau sa imi aduc aminte,crime, pistoale,episoade din minti criminale in care (din nou) cineva incearca sa ma ucida,cutite infipte in spate, conversatii cu oameni cu care nu vreau sa mai schimb vreo vorba ever!

Cum naiba s-au adunat toate la mine in cap in ultima vreme?Si pun pariu ca nu se vor opri aici..imaginatia mea nu are limite..

Trist este ca nu pot sa imi aduc aminte ultima data cand am visat ceva frumos, ceva din care sa nu ma trezesc oripilata, speriata in draci si confuza.Singura explicatie? Visele astea nu fac decat sa reflecte starea mea proasta din ultimele saptamani..

Who You Are.

"Cause sometimes you just feel tired.You feel weak.And when you feel weak, you feel like you wanna just give up.But you gotta search within you, try to find that inner strength and just pull that
hit out of you, and get that motivation to not give up, and not be a quitter, no matter how bad you
 wanna just fall flat on your face and collapse."

Eminem-Till I collapse.

Let me fall even if I hit the ground.

"Visele devin intotdeauna realitate" ti se spune adesea: in filme, reclame, carti, in imaginile de pe weheartit,oriunde te uiti gasesti ceva care iti spune in mod moralizator sa nu te dai batut pentru ca visul tau se va implini..doar asa..fara " pentru ca"..si daca visele tale se incapataneaza sa nu devina realitate oricat de mult ai muncit tu pentru asta, tu ar trebui sa continui sa speri ca prostul in fiecare zi ca ceva se va schimba? ca vei trai ziua aia in care sa te simti pe deplin fericit pentru ca ce ti-ai dorit tu a luat o forma reala si se afla fix in fata ochiilor tai?
Am ajuns in punctul in care cred ca totul este cam de cacat, ideile moralizatoare pentru care eu ar trebui sa mor incercand sa le urmez sunt de cacat..
Oricat as incerca sa nu las lucrurile din jurul meu sa ma afecteze,nu mai reusesc. Ceva mereu se strecoara in mintea mea si ma face sa devin agitata, nemultumita, furioasa pe mine si pe restul de' simt nevoia de cele mai multe ori sa musc din ceva, ca poate-poate o sa reusesc sa imi revin, sa imi pun zambetul din nou pe buze, sa imi readuc cheful in vizita prin viata...

Fiecare iluzie spulberata doare, fiecare vis ce sta la coada doare..atat de tare incat nu pot sa fac decat sa ma intreb: pana cand? Pana cand voi reusi sa ma mentin pe linia de plutire? cand anume voi renunta?