Despre pliantul magic şi Betty

Ies eu astăzi frumușel de la metrou, la Unirii şi primesc un pliant.Cum Betty, persoana cu care trebuia să mă întalnesc "ajungea în 5 minute", îmi scot telefonul din buzunar,schimb melodia, mă uit la ceas, mai dau un sms, bag telefon la loc în buzunar şi îmi dau seama că încă am bucata de hârtie în mână..Curioasă, îmi trec privirea repede peste el.Pe prima pagină, era o tipă într-o bibliotecă, care căra o tonă de cărţi.Hmm.Deja îmi captase atenţia..Titlul era ceva de genul: Jobul perfect pentru studentele silitoare.Ridic din sprânceană şi îmi continui cititul.Deschid pliatul, mimi broşură sau ce naiba era şi idioţenia continuă: dacă ştii limba engleză şi vrei să ai un program flexibil şi să caştigi tone de bani, contactează-ne!Bine, nu scria CHIAR aşa, dar asta era ideea: sume imense de bani şi tone de alte avantaje. Pe spate erau nişte date de contact şi te îndrumau să îi contactezi.

Nu mi-a fost greu deloc să îmi dau seama care e treaba cu pliantul: oamenii voiau fete pentru videochat.Fiecare face ce vrea cu viaţa lui, nu mă priveşte pe mine cât bun-simţ şi câtă decenţă au unele fete, dar pliantul ăla era atât de colorat şi de bine făcut, încât unora le-ar fi fost destul de greu să se prindă despre ce e vorba.Poate unele(şi spun "unele" ca să fiu drăguţă) sunt atât de tute încât nu se prind despre ce e vorba şi se duc acolo ca nişte floricele, aşteptând luna de pe cer, fără să ştie măcar în ce se bagă.

Ajunge Betty şi ne vedem de ale noastre.Mai târziu, îi povestesc şi ei despre minunea aia de pliant şi îmi zice: Hai să sunăm,să vedem despre ce job ne zic că e vorba! Sună, spune că se numeşte Elena şi că a primit pliant, dar vrea mai multe detalii despre job.Persoana de la celălalt fir îi spune că este vorba de modele online.Aşa se numeşte acum?Funny, funny, funny.Trist, trist, trist.Măcar spune verde în faţă cu ce te ocupi şi lasă ipocrizia şi pudoarea asta.

În caz că vă întrebaţi cine e Betty, vă spun doar atât: fiinţa e nebună, râzi cu ea până mori,fumează mult şi o dată i-a fost atât de lene să se schimbe, încât a plecat la liceu în pijamalele ei cu iepuraşi şi UGG-uri.V-am zis că râzi cu ea până mori, da?

mesaj pentru Betty: ai vazut ce grafică mişto are jocul x?Cum, nu îl ştii?Stai aşa să îl caut pe Google să ţi-l arăt.Cum?Nici acum nu îl ştii? Comunicarea trebuie reabilitată, atât îţi zic...

Dark side

Fiecare dimineata pare ca incepe la fel: cu mine zdruncinata de tot ceea ce visez in timpul noptii.De fapt, nu le-as numi vise..sunt niste imagini ingrozitor de urate si traumatizante.

Noaptea trecuta am visat atat de urat incat in vis mi-am spus sa ma trezesc...Se pare ca cineva intentiona sa ma ucida( Universul asta chiar incearca sa scape de mine, nu?) si drept urmare alergam sa imi salvez viata. Unde? Prin padure!Interesant este faptul ca, in momentul in care am inceput sa alerg, auzeam o melodie cantata de Cheloo si mi-am zis in vis:"gata, nu ii mai ascult muzica!"Probabil creierul meu a facut o conexiune intre muzica lui Cheloo si barbatul care vroia sa ma omoare, incat ucigasul era Cheloo.Nu, nu era el, era doar un tampit cu probleme pe care l-am impuscat in the end ca sa imi salvez viata.Tot in padure.

Si asta e doar o frantura din ceea ce visez in ultima vreme: oameni de care nu vreau sa imi aduc aminte,crime, pistoale,episoade din minti criminale in care (din nou) cineva incearca sa ma ucida,cutite infipte in spate, conversatii cu oameni cu care nu vreau sa mai schimb vreo vorba ever!

Cum naiba s-au adunat toate la mine in cap in ultima vreme?Si pun pariu ca nu se vor opri aici..imaginatia mea nu are limite..

Trist este ca nu pot sa imi aduc aminte ultima data cand am visat ceva frumos, ceva din care sa nu ma trezesc oripilata, speriata in draci si confuza.Singura explicatie? Visele astea nu fac decat sa reflecte starea mea proasta din ultimele saptamani..

Sour Candy

Oamenii mor.
Asta e un adevar ce nu poate fi contestat de nimeni.
Oamenii mor si nu se poate face nimic pentru a impiedica asta.

Intrebarea mea acum rasare:daca noi, cu totii,stim asta, de ce ne e asa de greu sa acceptam moartea? De ce nu putem privi moartea ca pe o parte normala si cruciala din viata sau din sfarsitul vietii, mai bine spus.E adevarat, nu e placut sa fie un spatiu gol langa tine in locul in care exista pana ieri iubitul tau sau chiar pisica ta, dar cu totii murim.Haideti sa nu facem o asa mare tragedie din cel mai banal lucru al vietii.

Sa lasam ipocrizia deoparte si sa spunem cu adevarat ce inseamna moartea.Atunci cand moare cineva, il plangi pentru ca iti este teama de necunoscutul pe care il infrunta(asta daca mai exista ceva dupa moarte) ? sau intentiile tale sunt, de fapt, egoiste si plangi pentru tine?Pentru ca te simti singur, pentru ca te simti abandonat, pentru ca nu stii ce sa faci mai departe. Cum ziceam, asta e egoism.TU te simti singur, TU te simti abandonat, TU nu stii incotro sa o apuci. Nu mortul.TU.

Si mai amuzant mi se pare faptul ca uneori nici nu realizam ca persoana respectiva este in viata.Realizam ca a trait abia dupa ce moare..

Sunt dura, stiu, dar adevarul nu este dragut si nici nu ar trebui sa fie...

Wicked game

Mi-a fost mult prea lene sa scriu despre examenul vietii No.3 sau poate eram mult prea bucuroasa pentru faptul ca am terminat cu seria " examenele vietii".

Bacul la economie a fost mai mult decat ok, nota cam mica in comparatie cu ceea ce ma asteptam, dar la dracu! n-am nevoie de medie.Singurul meu pitic de pe creier a fost sa iau minim 9 la romana si la istorie, ceea ce am si facut.Bine, probabil mi-a si corectat un om normal la cap lucrarile.

In alta ordine de idei, sunt extrem de bucuroasa ca am terminat cu bacul,la revedere si sa te ia dracul! Ah, nu pot sa imi dau seama cum unii sunt atat de.. oricum vreti voi incat sa ia nota 1 si ceva la romana.Da' stai asa! Tu unde ai locuit pana acum? In Africa? de nu esti in stare sa citesti un text in limba romana si sa raspunzi la niste intrebari pe textul ala incat sa iei nota 5?

Dar nu mai stau sa imi bat capul cu toti prostii.Acum sunt ocupata cu exercitiile de vocabular pentru drept si o sa tot fiu pana la admitere.Sper ca toata vrajeala asta sa iasa ok.Daca nu, exista intotdeauna un next year.

Ah,ah. am uitat! Trebuie sa mentionez un motiv in plus pentru care sunt extrem de bucuroasa ca am terminat cu bacul(pe langa alea la care va ganditi si voi!)Nu va trebui sa mai vad vreodata o mare parte din fostii mei colegi de liceu, poate peste 10 ani.Nu va mai trebui sa ascult vaicareli si plansete de ipocrizie.Nu o sa mai fiu martora la pseudo-prietenii si alte cacaturi de genul asta.Nu o sa mai stau langa oamenii aceia enervanti care spun una si fac alta.Nu o sa mai fiu inconjurata de capete seci care se gandesc doar la cum sa se imbete in seara asta si cum sa isi dea cu cat mai multa pudra pe fata.

Nu, nu sunt naiva incat sa imi imaginez ca la facultate nu sunt oameni din astia.Da, sunt. Poate chiar mai multi.Dar e altceva sa fii intr-o grupa de 90 de oameni, unde abia ai timp sa inveti toate numele( eu, cu siguranta ,nu voi reusi).Da, pitipoance sunt la tot pasul, oameni care se plang incontinuu la fel, oameni care sunt indecisi si ..prosti.Da, prosti.

Oh. One more thing. At the end of the day it is best to say THANK YOU to all those persons who treated you like shit, who did not trust you enough,who ignored you, who did not know how to be there for you, who took you for granted because you are fucking stronger now.So thank you! and ..oh, a sincere FUCK YOU!

"andrey:o sa te sun sa-ti dau marea la telefon..

eu: asa sa faci,dar va trebui sa port o conversatie destul de lunga cu ea pentru ca nu ne-am mai vazut de mult.."

"Examenul vietii" no 2.

Asa cum am spus si in postarea anterioara, la istorie ma voi descurca, no matter what. Si asa a si fost.Adica daca citisei macar de 2 ori in viata ta lectiile, nu trebuia sa iti faci mari probleme. Bine, am avut in soc cand in timpul examenului am avut un blocaj de memorie, astfel incat nu imi mai aminteam pur si simplu nimic despre batalii.A fost ceva groaznic pentru mine pentru ca nu am mai patit asa ceva niciodata pana acum si sper sa nu mi se mai intample..

Ma rog. Ajunge cu examenul vietii.Mai am aproximativ 2 saptamani jumate si gata, scap!indiferent care ar fi rezultatul.

Mi-am dat seama astazi ca oamenilor le place sa te dezamageasca, ca pur si simplu nu te pasa absolut sub nicio forma.Stiti care e faza amuzanta?Daca ii confrunti si le spui ce nu iti convine, primesti o polologhie din aia de 10 ore pe tema: eu muncesc, sunt obosit/a, nu pot sa tin minte toate astea.

Dar pe bune,acum! Hai sa spunem adevarul.Nu te intereseaza absolut sub nicio forma pentru ca nu ma asculti cand vorbesc cu tine,nu te implici, nu te intereseaza pentru ca nu te intereseaza si gata!

Si nu, nu vreau sa inceapa cineva sa imi vorbeasca despre respect ca nu exista asa ceva.Am trecut impreuna o limita a nesimtirii; nu mai exista si punct!Pentru mine, respectul e ceva sacru si trebuie sa muncesti al naibii de mult ca sa mi-l castigi.

Respectul nu se ofera pe gratis, nu trisezi ca sa il castigi, nu il gasesti pe jos in statie la autobuz si ti-l insusesti, nu il furi, nu il amesteci cu fond de ten si nu il dai cu un rimel bun ca sa fie ceva ce nu este.Nu. Respectul se castiga bucatica dupa bucatica.Trist este ca se pierde integral atunci cand faci nasoale.

Vorba cantecului: We could have had it all, dar tie nu ti-a pasat prea mult.Pac-Pac. 

End of story.

Despre cum e sa te doara in cot.

reactie noaptea tarziu: "maine e bacul."

stai.cum??deja e duminica dimineata si maine ma duc sa dau bacul? Hmm, interesant.

Ideea principala este ca m-am surprins pe mine ca am avut rabdarea sa invat aproape tot la romana(hai, acum , sa nu credeti ca sunt perfecta!) si la istorie.La economie..vom trai si vom vedea.

Ma cuprinsese un pic panica de dimineata, in sensul in care nu putea sa mai imi intre nimic in cap.Impresia mea era una proasta, evident, pentru ca acum la 6 ore dupa ce am citit Bacovia de 10 ori, mi-a ramas tot in cap.Imi place faptul ca am o semi-memorie fotografica.Stiu cum arata foile pe care am scris si stiu cand sar peste chestii( de exemplu, lirismul, care de tip subiectiv in "Plumb" la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii). Neah, nu intrebati.

Stresata nu sunt.Drept dovada sunt aici si scriu pe blog.Dupa ce mi-am dat seama ca nu pot sa invat, am facut ce face tot romanul( aici il parafrazez un pic pe Boc, care face POC!) si anume ,sa dorm.A fost divina ora mea de somn, m-am trezit cu curul in sus fata la cearsaf, am tipat un pic prin casa(I am cranky when I am sleepy) si mi-am continuat invatatul, care merge.Dar mi-am dat seama ca nu are rost sa ma mai chinui pentru ca mie nu imi trebuie bac-ul avand in vedere faptul ca (DING DING DING) eu dau admitere. 

Si acum, cand incepe bacul, stau si ma gandesc de ce naibii mi-am pierdut eu o luna din viata invatand atat pentru tampeniile astea, cand aveam lucruri mai importante pe care sa ma concentrez si anume(DING DING DING) : admiterea.

E rau sa fie rau si e bine sa fie bine..

Sunt si filozoafa acum.Adica, dupa ce ca sunt semi-zeita si minunat de mirobolanta, sunt si filozoafa. Blaga m-a convins. In plus, expunerea ideei filozofiei lui Blaga cu privire la dualitatea cunoasterii( luciferica si paradisiaca) in miez.. sfarsit de noapte, a produs o mare incantare in viata mea de muritoare. Pardon, de semi-zeita.Am uitat ca sunt semi-zeita.

O iau razna deja.Ma intorc la oile mele.

Va urez "nu mai" (ca sa scriu cum vad ca e la moda in zilele noastre, adica PROST SI GRESIT) succesuri( astia de la academie ar trebui sa accepte si forma asta de plural, ca atat de mult imi placee!) si nu va stresati! O sa treaca inainte sa apucati sa va dezmeticiti!

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)

azi nu.

Sa imi aminteasca cineva, va rog, de ce suport eu toate cacaturile astea..