Once in a lifetime opportunity.

People, astăzi avem un guest pe minunatul blog.Zice că n-are talent, dat asta e vrăjeală..Vă daţi voi seama cui îi aparţin cuvintele de mai jos, că doar sunteţi oameni deştepţi..

"Urăsc să fiu în centrul atenţiei şi mereu voi fi aşa.Tocmai din cauza asta, să scriu pe un blog nu a fost niciodată ceva ce am vrut să fac şi această dorinţă nu s-a schimbat şi nu se va schimba.Deci NU!

Dar când primeşti o aşa ocazie..la naiba, nu poţi să îi dai cu piciorul!!Şi, pentru că scriu pe blogul găsit pe Google după căutarea: "citate dureroase", voi continua tradiţia cu un citat(nu e dureros, dar e adevărat.L-am găsit zilele trecute şi mi-a plăcut):"Life begins at the end of your comfort zone!", aşa că.. let's do this!

Ah, înainte să încep, trebuie să mai spun ceva (în cazul in care e cineva care nu s-a prins): sunt anti-talent la aşa ceva!Adică, n-am nici măcar 1% din iscusinţa ei în jocul cu frazele şi cuvintele, iscusinţă cu care acest blog v-a obişnuit;n-o să reuşesc să fac cititorii să se simtă implicaţi, cum face ea,şi n-o să sensibilez pe nimeni, cel putin nu cum reuşeşte ea.Hah, până la urmă, s-a transformat într-o postare despre tine, nu e aşa?

Nu aşa am plănuit să se desfăşoare această postare, dar, dacă aşa a ieşit, să ne lăsăm duşi de val, zic!

Nu mai sunt cuvinte de spus, ti le-am zis pe toate.Îmi ghiceşti gândurile,îmi ştii toate feţele, îmi simţi sentimentele, mă cunoşti de la a la z şi..Dar am divagat..să încep postarea, deci. 
Am un singur lucru de scris, e important şi , in mod normal nu m-ar interesa să-l share-uiesc cu restul lumii, dar vreau să ştie toata lumea: te iubesc!

Eternal love.

Unii oameni sunt tare proști.Ştiu că nu vă spun mare noutate, că doar trăim cu toţii pe aceeaşi planetă.Am dat acum ceva timp de un citat care zicea că durerea e nemărginită. Pardon, eu aş spune că prostia cea fară limite.Suntem oameni, deci prin definiţie avem măcar un gram de prostie în fiinţa noastră, dar unii parcă au primit prea multă când s-a făcut împărţirea.(Acest paragraf e cu scop informativ, textul propriu-zis despre viaţa mea fantastică abia acum incepe)

Acum câteva zile mi s-au stricat caştile.Şoc şi groază.Pot să ma bazez pe soare că rasare în fiecare zi şi pe faptul că am mereu o pereche de caşti la mine pentru a-mi asculta în disperare muzica preferată.Dar ce să mă fac atunci când am caşti, dar ele nu mai merg?Aşa că am umblat vreo 2 zile fără să ascult muzică.Poate nu vi se pare mare chestie.Pentru mine este!!Fără muzică innebunesc pentru că sunt obligată îi ascult pe oamenii din jurul meu, lucru pe care îl dispreţuiesc din tot sufletul(revenim la partea cu prostia de mai devreme).În plus, pentru mine muzica e sfântă.Nu am niciun, şi subliniez, niciun talent în ale muzicii, doar dacă se pune faptul că ştiu tone de versuri şi melodii, dar eu fără muzică nu pot şi nu vreau să stau.Sunt genul ăla de persoană care face totul cu şi pe muzică.Aş asculta muzică şi atunci când aş dormi dacă aş locui singură şi nu i-ar deranja pe alţii.

Acum o am pe repeat pe Lora cu melodia Fără el.Are ceva melodia asta, ceva ce îmi place.

De dimineaţă, Gabs îmi zicea că a auzit nu ştiu unde întrebarea: dacă ar fi să asculţi o melodie toată viaţa, care ar fi?Challenge accepted!! Am stat şi m-am gândit..pentru moment, aş alege Vama- Departe.E genul ăla de melodie care descrie exact viziunea mea despre un viitor perfect!

Figure it out

Invatatul tarziu in noapte imi aduce aminte de vara.. de saptamanile pe care le-am petrecut inconjurata de carti si muzica..As putea face chiar greseala de a spune ca nimic nu s-a schimbat.Dar nu am s-o fac.

Nimic nu mai e la fel: vara a fost inlocuita de toamna, geamurile sunt toate inchise, nu se mai aud greierii ca alta data..In mijlocul acestor schimbari puteam eu sa raman la fel? Bineinteles ca nu..ma schimb in fiecare zi fara sa realizez. Ma schimb cu fiecare secunda ce trece si nu pot sa fac nimic sa opresc asta..Si pana la urma de ce as face-o?E ceva normal sa se schimbe in mine lucruri mici astfel incat sa devin cine trebuie sa fiu.Schimbarea nu este radicala, dar lucrurile mici sunt cele care fac diferenta..Doar nu se spune degeaba : The devil is in the details.

De prin vise adunate..

Ma aflu in plina strada, inconjurata de oameni. Inainte sa apuc sa clipesc, ma trezesc in casa cuiva.Nimic din jurul meu nu imi pare cunoscut,nici macar tipii care ma tineau ostatica.Nu prea se pricepeau la din astea cu rapiri ca altfel nu m-ar fi lasat sa umblu libera prin casa.Erau destul de idioti, ce-i drept.Am iesit pe geam si mi-am vazut de treaba.

Ma prind astia din urma si ma duc undeva la tara.Cunosteam acest loc: copilarisem acolo, intreaga mea viata gravita in jurul acestui loc.Unul din tipi avea in mana o punga in care se afla capul unei persoane.Au indraznit sa iti bata joc de locul meu sfant,au comis cea mai mare blasfemie in ceea ce ma priveste pe mine!Simteam cu ura crestea in mine, devenind de nestapanit.

Casa in care crescusem se schimbase total, dar inca exista micuta curte in care am descoperit o multime de bancnote si monede vechi.Le-am strans pe toate, le-am aranjat in functie de an si o innebuneam pe mama cu ele pentru ca toata ziua umblam cu proaspata mea colectie de bani vechi.

Cateva secunde mai tarziu, ma aflam in apartamentul unei femei.Apartamentul era pe gustul meu: spatios, bine mobilat si ordonat.Cineva ma tinea in living in timp ce un dement o ucidea pe femeia necunoscuta in baie.

Sange, mult sange si tipete..Locul se transformase intr-o scena dintr-un serial cu criminali in serie.Un tip ma anunta ca in curand va veni cineva in apartament , asa ca trebuie sa strangem si sa curatam tot in urma noastra."Urma noastra." De parca ii facusem galerie in timp ce baga cutitul in acea femeie sau ca si cum ma aflam acolo din propria initiativa...

Corpul ei se afla in bucati in saci.Sangele se scurgea pe peretii din baie.Era destul de clar ca nu se pricepeau sa fie eficienti.Atata mizerie in urma lor, atatea dovezi.Obligata, am inceput sa curat sangele femeii din baie.Cineva suna la usa.O petrecere era pe cale sa inceapa in casa ei.Sangele era inca acolo, cadavru la fel..

Imaginile astea imi sunt inca atat de clare in cap, chiar daca au trecut ore bune de cand m-am trezit din aceasta mizerie de vis.

Wide awake.

Aveam de gand sa scriu o postare lunga despre cum a fost prima mea zi de studenta. Intentionam sa impartasesc toate sentimentele pe care le-am avut, sa scriu despre toti oamenii pe care i-am (re)vazut.

Nu mai vreau sa fac asta.

Am sa mentionez totusi cat de incantata am fost astazi,cat de mult imi place facultatea mea, desi am petrecut mai mult timp in Facultatea de Medicina Veterinara decat in a mea..Orice m-ar fi vazut prin facultate si-ar fi putut da seama ca sunt in anul 1 dupa zambetul cretin de pe fata mea.

Stiti senzatia aia cand iti doresti din suflet sa adormi, dar nu poti?Am avut-o aseara.Cand eram clasa a 8-a, adormeam intotdeauna cu mp4 langa mine, ascultand muzica toata noaptea.Parazitii si rock.Nereusind sa imi reduc la tacere gandurile, am zis sa le inec in muzica.Mii de versuri mai tarziu, gandurile mele erau din ce in ce mai puternice si mai enervante.Emotiile legate de facultate se tineau de mine scai.Si cu cat incercam mai tare sa le dau un sut in fund si sa le trimit in alta parte, cu atat mai tare sa incapatanau sa ramana.Ok. Puteti sta, zic.Dar vreau totusi sa dorm.

Nici nu am fost la primul curs si simt deja ca facultatea s-a transformat in centrul universului meu.Si cum nu?Eu am fost indeajuns de norocoasa incat sa gasesc ceea ce imi place.

Ps: oameni buni, nu mai puneti tone de intrebari stupide despre viata mea, ca asa cum am zis, e a mea si nu a voastra.Ma vedeti pe mine punandu-va tone de intrebari despre vietile voastre?Nu.asta pentru ca eu sunt ocupata cu a mea si nu a voastra.

Dancing in my head

Zilele au trecut, dar inca nu am uitat de euforia dementa de la concertul celor de la Vama.Euforia a fost inlocuita usor de nostalgie, nostalgia de oboseala.Dar adevarul e ca este greu sa uiti sentimentul ala de "pot-sa-mut-lumea-din-loc".Asa plec de la fiecare concert in care Tudor imi canta, rand pe rand, piesele preferate..Fiecare melodie are povestea ei, fiecare vers ceva ascuns...

Am ajuns extrem de tarziu acasa dupa concert,obosita la superlativ.Dar asta nu m-a impiedicat sa ma torturez cu mii si mii de ganduri tarziu in noapte.Am adormit greu, am gandit mult..

the short story of: more is never enough.

Intr-o dimineata, m-am trezit perfecta.Parul imi statea minunat,staluceam de fericire, eram ca scoasa din reviste.

Dar credeti ca perfectiunea mea se oprea aici? Nici vorba! Eram minunata si pe dinauntru.Randunelele ciripeau in jurul meu, florile infloreau pe unde treceam, oamenii imi zambeau constant si imi ofereau flori si bomboane pe strada.Atat de fantastica eram! 


In plus, eram buna cu oamenii, eram desteapta din cale afara, aveam raspuns pentru orice, dar nu eram aroganta. Eram perfecta.Le zambeam la randul meu oamenilor, nu consideram ca totul mi se cuvine de-a gata, nu eram egoista, ajutam oamenii nevoiasi,gateam minunat, puteam sa cos si sa calc haine si sa am grija de copilul pentru care m-am hotarat sa fiu baby-sitter in acelasi timp.

Perfectiunea mea atinsese un nivel in care nu stiam ce inseamna definitiile cuvintelor "greseala", "monstru","egoism", "narcisism", "incapatanare", "rautate", "singuratate", "durere". Toate astea disparusera din vocabularul si caracterul meu.Eram fara de greseala.Fara de defect.


Oamenii bolnavi de cancer se vindecau in prezenta mea doar pentru ca le spuneam vorbe care sa le aline suferinta;muncitorii s-au apucat de construirea unor autostrazi ca in Germania intr-o singura zi;politicienii si-au dat demisia si au recunoscut faptul ca au furat de nu au mai putut din tara asta si ca au vandut-o pe bucati.Spitalele se autoconstruiau si doctorii se intorceau in tara mult mai bine pregatiti.Toate astea doar pentru ca eu m-am trezit fiind perfectiunea intruchipata.


Dar, la sfarsitul acestei zile perfecte ce ma avea ca protagonista pe mine, toate aceste lucruri nu au contat pentru mama mea.Se pare ca nici perfectiunea nu era indeajuns incat sa schimbe ceva..Trist, dar sa vedem cum ma trezesc maine...

Ps: aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)

"Obsedat de mandrie,sunt obsedat de onoare."

Dexonline.ro imi spune asa: 

"Orgoliu=mandrie exagerata,vanitate, trufie,ingamfare".Eu as adauga si aroganta pe lista.

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie.

Esti bun/a, foarte bun/a in domeniul tau, oricare ar fi el.Excelezi la slujba ta.Oamenii te apreciaza pentru inteligenta ta si pentru bagajul de cunostinte pe care il ai.Nu esti neaparat un om bun, in sensul bibilic al cuvantului, dar esti apreciat/a si respectat/a in schimb.Ai principii solide pe care le respecti cu sfintenie.Esti inconjurat de oameni care ar vrea sa fie ca tine,dar tu esti unul/una singur/a.Te hranesti cu puterea, influenta, aprecierea,respectul si statutul tau in societate, ele reprezentand totul pentru tine.Nimic altceva nu mai conteaza atata timp cat ai respect de sine,cat ai respectul altora, cat ai un statut, putere si influenta.Repet, nimic altceva atata timp cat orgoliul si mandria ta sunt intacte.

Si acum esti pe care sa pierzi tot ce ai, tot ce conteaza pentru tine.Vor sa te dea jos de pe piedestal si sa devii un plebeu.Vor sa te amestece cu oamenii ignoranti,oameni carora nu le pasa cine esti si ce ai facut.Vor sa te umileasca si sa respinga tot ce ai reprezentat vreodata.Totul este pe cale sa se schimbe pentru tine.

Ce faci in continuare?

Inner demons and all.

The rule is pretty simple. I am mad= I fucking care.

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Miss Do-it-all-wrong

Imi suna alarma de dimineata.O opresc instinctual.5 minute mai tarziu suna din nou. Nu imi era neaparat somn, dar asta e obiceiul meu: sa incep fiecare zi lenevind inca un pic in pat.De obicei, adorm la loc(de aia imi pun si 15 alarme).Cum a sunat a 3-a ora, m-am ridicat din pat.Visasem ceva, dar nu cred ca era important.Toate visele mele interesante sunt twisted.Am dormit atat de prost in ultima saptamana(prea putin, prea mult in weekend) incat azi am fost chiar incantata de faptul ca ma simteam chiar odihnita.

ceva mai tarziu,Alina imi da un sms si imi spune cat de boss suntem amadoua pentru ca am luat 10,00 la minunea de atestat la engleza.Da, am lucrat mult la el, mereu se modifica cate ceva in word de ma scotea din sarite, am avut super mari emotii la prezentarea lui, dar am fost boss justificand dupa nota mea.Si chiar mi-a placut sa citesc si sa vorbesc atat despre House.Apropo de House, azi am vazut ultimul episod din serial.Nu eram foarte sigura ca vreau sa il vad, dar am zis: sunt pregatita. Nu, nu eram.Nu eram gata sa renunt la House, nu eram gata sa il vad murind.A murit.Sau nu?see for yourselves.

E ultima saptamana din liceu, ma rog, aproape.Clasele sunt goale, toata lumea e pe afara non-stop, nu mai avem chef de invatat.Pe facebook, lumea a inceput deja sa puna poze de la festivitatea de absolvire si sunt imbracati in robe frumoase si stralucitoare si minunate si vreau si eu.Tot liceul asta am asteptat: sa ma imbrac in roba, sa fac cateva poze, sa le spun oamenilor "la revedere" si sa plec acasa.

Pe un ton mai serios,trebuie sa ies curand din starea asta nasoala pentru ca asa nu se mai poate. Gandesc prea mult eu si macar de m-as gandi la chestii filozofice.Nu! Intorc fiecare aspect al vietii mele pe toate partile, incercand sa caut.. ceva. Si sunt atat de multe tampenii!
Adica, mereu am crezut ca nu o sa iau decizii prostesti in fata unei situatii clare: fara nuante de gri.Eh, cand ajungi in situatia aia, lucrurile se schimba.Nasol, dar adevarat.Nu mi-am imaginat ca am sa ma transform in omul care cantareste situatia, minte si protejeaza pentru ca lucrurile sa nu se schimbe in vietile altora, ca in a mea..eh,acolo s-a schimbat totul intr-o clipa blestemata.Dar nu ma gandesc prea des la asta.Ca daca m-as gandi, as simti nevoia sa vorbesc cu cineva si once again, protejez.Pe cine nu trebuie.Pentru ca daca as avea un pic de sens in capul asta, m-as proteja pe mine si nu pe cel/cea care s-ar putea sa imi fi facut ceva. Old story.

endless round of contradictions

N-am stiut niciodata ca neputinta doare atat de tare. Cu toate ca stiu ca nu e vina mea si nici nu va fi niciodata, nu am sa reusesc vreodata sa inteleg de ce... m-am saturat sa caut un raspuns care nu exista.mi-a ajuns. mi-au ajuns melodiile melodramatice care nu fac decat sa deschida usi spre tipuri de sentimente pe care nu le-am mai intalnit pana acum.Nu mai pot asa..Dar am sa continui ca pana acum... realizez ca nu e vina mea, ca nu am fost indeajuns de importanta incat sa schimb ceva, dar am nevoie de un raspuns. Repet, sunt constienta ca nu am sa gasesc nimic. Dar oare o sa ma impiedice realitatea? stim bine ca nu... e un cerc vicios...


"John House was a cold and controlling person with limited affection or understanding of House. House himself hated his father. In the episode where a patient has been raped he admits to her that his father was cruel to him. He reports abuse, which reflects the fragile relationship. House is wounded by these primary relationships, his mother's dishonesty and his father's hostility. His colleagues acknowledge that this is the source of House's deep unhappiness, his fear of intimacy and cynicism."

Fuck this shit!

Mi-am dat seama ca nu am sa il iert niciodata pentru prostia si indiferenta lui fata de noi. Nu am sa il iert pentru ca nu m-a vrut, pentru ca nu  ne-a vrut,pentru faptul ca nu a incercat.Nu am sa il iert pentru fiecare serbare ratata...pentru ca nu i-a pasat sub nicio forma.

Si, dupa cum ii spuneam lui Andrey, cand o sa vina clipa si o sa moara, pentru ca va veni, am sa ma duc la inmormantare, doar ca sa ma asigur ca este intr-adevar mort.

hello.goodbye?!

A venit astazi ca un soc pentru mine cand am realizat mai mai sunt 6 saptamani si termin liceul.Suna foarte ciudat, dar eu mi-am petrecut 12 ani din viata in scoala si planuiesc sa mai petrec cel putin inca 4 ani intr-o institutie de invatamant.

Imi aduc bine aminte de prima zi de scoala din clasa a 12-a cand am spus:"bine, hai s-o facem si pe asta ca sa terminam o data."Si acum..terminarea liceului e ceva ce va avea loc in viitorul apropriat, foarte apropriat.Nu, nu am regrete de ultime clipe, dar e stranie senzatia.Trebuie(din nou) sa o iau de la capat.Bine, nu sunt nici genul de persoana ce sta mai mult decat trebuie intr-un singur loc.De aceea am decis in clasa a 8-a sa aleg un liceu ce pare sa imi ofere mai multe oportunitati decat sa continui sa merg in liceul care era aproape de casa, deja cunoscut.Eram deja obisnuita cu atmosfera, cu profesorii,iar majoritatea fostilor mei colegi au ramas in Babes( nu ca mi-ar fi pasat prea mult de asta la momentul respectiv).De multe ori am spus ca nu inteleg de ce au ramas in numar asa de mare in acelasi loc( bine, nu vreau sa zic ca unii chiar s-ar fi descurcat foarte bine in alta parte) ,dar totusi.Dar ei nu sunt eu.Eu am nevoie de provocari, iar faptul ca porneam de una singura intr-un loc necunoscut a fost exact ce am avut nevoie in perioada aceea atat de..tulbure.Trebuie sa imi testez intotdeauna limitele si sa incerc sa le depasesc, iar eu asta am facut in Cosbuc.Am luat-o de la capat, m-am chinuit sa ma adaptez(putin, dar m-am chinuit) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu cine nu sunt.Nu mi-a pasat prea tare(aproape spre deloc) sa ma fac placuta de altii, sa incerc sa leg relatii sau ceva.Exceptia de la regula a fost Alina, bineinteles, si nu am avut nevoie de nimic mai mult.

Liceul se termina.Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod special.Nu, nu a fost chiar un chin sa stau in Cosbuc 4 ani..4 ani. Stranie senzatia asta..fooarte stranie.Acum 4 ani...

Inception

Ok.Nefacand lucrurile in rand cu lumea( Cat pot sa urasc expresia asta!!!), abia aseara am vazut si eu "Inception".Da, da, mirati-va de blasfemia pe care am infaptuit-o.Anyways, filmul a fost grozav.Mentally challenging intr-un mod atat de abstract.

Filmul dureaza cam 2 ore jumate, dar nu ai timp sa te plictisesti.Actorii, scenariul,efectele speciale, complexitatea personajelor( Mi-a placut Eames in mod special-ceea ce nu e chiar un soc avand in vedere his good looks and his british accent). Toate astea fac un film absolut genial!

Hmm.Si nu observasem pana acum cand de albastri sunt ochii lui Leonardo Dicaprio.

Si am ales cateva fraze/faze din film care mi-au placut in mod special:

Bineinteles,cel mai mult mi-a placut :"you mustn't be afraid to dream a little bigger, darling", spusa de Eames(Tom Hardy)