Figure it out

Invatatul tarziu in noapte imi aduce aminte de vara.. de saptamanile pe care le-am petrecut inconjurata de carti si muzica..As putea face chiar greseala de a spune ca nimic nu s-a schimbat.Dar nu am s-o fac.

Nimic nu mai e la fel: vara a fost inlocuita de toamna, geamurile sunt toate inchise, nu se mai aud greierii ca alta data..In mijlocul acestor schimbari puteam eu sa raman la fel? Bineinteles ca nu..ma schimb in fiecare zi fara sa realizez. Ma schimb cu fiecare secunda ce trece si nu pot sa fac nimic sa opresc asta..Si pana la urma de ce as face-o?E ceva normal sa se schimbe in mine lucruri mici astfel incat sa devin cine trebuie sa fiu.Schimbarea nu este radicala, dar lucrurile mici sunt cele care fac diferenta..Doar nu se spune degeaba : The devil is in the details.

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)

Praf in ochi.

Tic. Tac. Tic. Tac. Tic. Tac.

Imi e greu sa ma concentrez,chiar foarte greu.Sunt capabila sa imi mentin concentrarea indeajuns de mult incat sa realizez cat de nebune sunt personajele pe care le studiez si indeajuns de concentrata sa observ unele asemanari dintre noi.Imediat dupa ce realizez cat de nebuna sunt pentru ca ma identific cu unele persoanje despre care eu spun ca sunt nebune si obsedate, oricat de lucide si intelectuale sunt ele, concentrarea mea zboara. Si ma gandesc la ce bine mi-ar sta pe plaja sau citind o carte, de preferat "La rascruce de vanturi".

Ironic, imi spun ca mai e putin.. Da, mai e putin. Mai am o luna pana la admitere, mai am o luna in care trebuie sa invat ca o nebuna si de asemenea, o sa am o luna in minus de vara..

Inner demons and all.

The rule is pretty simple. I am mad= I fucking care.

I caught myself...being someone else.

Tocmai am avut o revelatie! trebuie sa incetez sa fiu patetica. Da, am devenit patetica.Si stau si ma gandesc si nu imi vine nenorocitul ala de moment in care m-am transformat intr-o fiinta care sta si isi face griji, care se simte dependenta de altii, care se teme de ce va rezerva viitorul.

LA DRACU cu asta! Nu pot sa controlez viitorul si nu as face-o nici daca as putea.Vreau sa las viata sa ma surprinda.. sa ma provoace.Cat despre restul, oamenii s-au nascut singuri si vor muri singuri, iar mie nu imi e frica de singuratate.. Nu ma incanta, dar nici nu se cutremura lumea mea la gandul ca la un moment dat in acesta viata voi ridica ziduri atat de mari in jurul meu incat nu o sa mai fie vreo persoana prin jur.
In plus, tind sa cred ca pierd lucrurile si oamenii de care nu mai am nevoie si care nu imi mai sunt folositoare.Asadar, tot raul spre bine.

M-am torturat lately cu mii de ganduri..raspunsul meu astazi: SCREW YOU! Daca va trebui sa iau o decizie, o voi lua pe parcurs, am sa ma distantez un pic de tot si de toate ca sa am o imagine clara cu tot ce se intampla..singurul meu obiectiv pentru moment este admiterea la facultate. restul? sunt sigura ca nu o sa mai conteze in 20 de ani.Poate o sa am norocul sa nu ma mai tina memoria atat de bine pana atunci, adica poate nu o sa mai retin toate detaliile inutile..

Cam asa ceva:

You can't make them love you, but you can show them what they're missing out on.

Don't confuse my personality and my attitude because my personality is ME and my attitude depends on YOU.

dar sunt prea boss ca sa imi pese acum..

Somebody that I used to know

Mie de fel imi place haosul. Nimic nu e mai amuzant decat sa vezi oameni agitandu-se pentru nimic, iar haosul scoate ce e mai rau din oameni.E funny de privit.E mai nasol cand haosul te cuprinde, dar asta e alta mancare de pesti.

Ziua de azi a fost foarte amuzanta in principal. A plouat mult si des.Am facut si poze pentru album,ceea ce a fost dragut. Dupa cum ziceam, astept festivitatea de miercuri.

In alta ordine de idei, ascult des Corina-tears si melodia imi vorbeste mai mult decat ar fi cazul.

You say you will never leave
But you were never mine

...................................

If you have tried and listened
Would I be here alone?
It's hard to leave.

Nu imi place deloc situatia in care ne aflam, dar as fi ipocrita daca as spune ca nu ma asteptam la asta.Eram 99% sigura ca se va intampla eventual,ceea ce e foarte trist, dar asta e viata: mai pierzi, mai castigi.I am somehow grateful for all we have been through. Goodbye is never easy, but it seems that you will be taken care out.

dupa cum ziceam acum ceva timp: cand primesc jumatati de masura, plec! 
Incerc sa imi spun: keep your head in the game, ca asta o sa conteze peste 10 ani, nu pseudo-problemele legate de relatiile cu oamenii din jurul tau. Sper sa imi si reuseasca...

Miss Do-it-all-wrong

Imi suna alarma de dimineata.O opresc instinctual.5 minute mai tarziu suna din nou. Nu imi era neaparat somn, dar asta e obiceiul meu: sa incep fiecare zi lenevind inca un pic in pat.De obicei, adorm la loc(de aia imi pun si 15 alarme).Cum a sunat a 3-a ora, m-am ridicat din pat.Visasem ceva, dar nu cred ca era important.Toate visele mele interesante sunt twisted.Am dormit atat de prost in ultima saptamana(prea putin, prea mult in weekend) incat azi am fost chiar incantata de faptul ca ma simteam chiar odihnita.

ceva mai tarziu,Alina imi da un sms si imi spune cat de boss suntem amadoua pentru ca am luat 10,00 la minunea de atestat la engleza.Da, am lucrat mult la el, mereu se modifica cate ceva in word de ma scotea din sarite, am avut super mari emotii la prezentarea lui, dar am fost boss justificand dupa nota mea.Si chiar mi-a placut sa citesc si sa vorbesc atat despre House.Apropo de House, azi am vazut ultimul episod din serial.Nu eram foarte sigura ca vreau sa il vad, dar am zis: sunt pregatita. Nu, nu eram.Nu eram gata sa renunt la House, nu eram gata sa il vad murind.A murit.Sau nu?see for yourselves.

E ultima saptamana din liceu, ma rog, aproape.Clasele sunt goale, toata lumea e pe afara non-stop, nu mai avem chef de invatat.Pe facebook, lumea a inceput deja sa puna poze de la festivitatea de absolvire si sunt imbracati in robe frumoase si stralucitoare si minunate si vreau si eu.Tot liceul asta am asteptat: sa ma imbrac in roba, sa fac cateva poze, sa le spun oamenilor "la revedere" si sa plec acasa.

Pe un ton mai serios,trebuie sa ies curand din starea asta nasoala pentru ca asa nu se mai poate. Gandesc prea mult eu si macar de m-as gandi la chestii filozofice.Nu! Intorc fiecare aspect al vietii mele pe toate partile, incercand sa caut.. ceva. Si sunt atat de multe tampenii!
Adica, mereu am crezut ca nu o sa iau decizii prostesti in fata unei situatii clare: fara nuante de gri.Eh, cand ajungi in situatia aia, lucrurile se schimba.Nasol, dar adevarat.Nu mi-am imaginat ca am sa ma transform in omul care cantareste situatia, minte si protejeaza pentru ca lucrurile sa nu se schimbe in vietile altora, ca in a mea..eh,acolo s-a schimbat totul intr-o clipa blestemata.Dar nu ma gandesc prea des la asta.Ca daca m-as gandi, as simti nevoia sa vorbesc cu cineva si once again, protejez.Pe cine nu trebuie.Pentru ca daca as avea un pic de sens in capul asta, m-as proteja pe mine si nu pe cel/cea care s-ar putea sa imi fi facut ceva. Old story.

Epic am zis!

Pierdeam eu timpul azi si am gasit amuzanta conversatie intre mine si Andrey de acum cateva luni bune si m-a distrat maxim!!! Daca nu as stii deja despre ce vorbim, nu as intelege nici macar eu.Dar poanta e buna, atat de buna, incat nici macar nu stiu de ce ii reamintesc de asta, avand in vedere ca nu a mai facut de mult timp misto de mine pe tema asta!! Intre timp eu am mai zis chestii tampite de care el rade neincetat, am mai construit un baraj natural facut de om, am inventat expresia cu "mama lui de acuzativ!!!"

Andrey : asa deci...acum se explica de ce esti "rea" si de ce esti plinutza. "plinuta"..vezi, am fost dragut.

Eu:  dar,vaai,iti multumesc pentru sinceritatea si grija ta pentru mine,dar ,cum si tu ai recunoscut,nu sunt grasaa! asa ca mai lasa-ma in pace cu asta,ca deja s-a invechit si treci la urmatoarea placa.

Andrey: hahahahahahaha. nu am recunoscut nimic

Eu: ba daaa!!! tu cu gura ta ai zis. nu te mai face ca nu iti aduci aminte.pentru ca eu imi amintesc foarte bine.

Andrey: nu ma face sa imi amintesc eu ceva.sper k iti dai seama ce vreau sa zic!

Eu: hai taci din gura!ti-am mai zis: ai vazut gresit.dar eu am auzit foarte bine.

Andrey :cred ca ai fi vrut sa spui"ai auzit gresit"...sau mai degraba..."cartierul a auzit gresit"...dar pacat ca nu e asa.

Eu: cred ca vorbim de chestii cu tootul diferite.eu ma refeream la faza cu pink.

Andrey: exact...chestii total diferite..

Eu: poti sa imi dai un indiciu ca sa imi dau seama la ce naiba te referi?

Andrey: ok..."guitz guitz" -> indiciu

Eu: nu imi vine sa cred!!!!tot continui cu faza asta? iti spun eu,ti-ai imaginat totul!! era 5 dimineatza,intuneric,bausei. deci,crede-ma ,nu se punee!=))))

Andrey: hai femeie lasa'ma...ca asa a fost...

Eu: nu ai teme de facut sau un live cu rihanna HD la care sa te uiti?

Andrey: din pacate pt tine NU=))


Hang in there.Mai e putin si o sa terminam cu tezele, examenele si o sa urmeze o vara nebuna, nebuna, nebuna!
  
 

endless round of contradictions

N-am stiut niciodata ca neputinta doare atat de tare. Cu toate ca stiu ca nu e vina mea si nici nu va fi niciodata, nu am sa reusesc vreodata sa inteleg de ce... m-am saturat sa caut un raspuns care nu exista.mi-a ajuns. mi-au ajuns melodiile melodramatice care nu fac decat sa deschida usi spre tipuri de sentimente pe care nu le-am mai intalnit pana acum.Nu mai pot asa..Dar am sa continui ca pana acum... realizez ca nu e vina mea, ca nu am fost indeajuns de importanta incat sa schimb ceva, dar am nevoie de un raspuns. Repet, sunt constienta ca nu am sa gasesc nimic. Dar oare o sa ma impiedice realitatea? stim bine ca nu... e un cerc vicios...


"John House was a cold and controlling person with limited affection or understanding of House. House himself hated his father. In the episode where a patient has been raped he admits to her that his father was cruel to him. He reports abuse, which reflects the fragile relationship. House is wounded by these primary relationships, his mother's dishonesty and his father's hostility. His colleagues acknowledge that this is the source of House's deep unhappiness, his fear of intimacy and cynicism."

hello.goodbye?!

A venit astazi ca un soc pentru mine cand am realizat mai mai sunt 6 saptamani si termin liceul.Suna foarte ciudat, dar eu mi-am petrecut 12 ani din viata in scoala si planuiesc sa mai petrec cel putin inca 4 ani intr-o institutie de invatamant.

Imi aduc bine aminte de prima zi de scoala din clasa a 12-a cand am spus:"bine, hai s-o facem si pe asta ca sa terminam o data."Si acum..terminarea liceului e ceva ce va avea loc in viitorul apropriat, foarte apropriat.Nu, nu am regrete de ultime clipe, dar e stranie senzatia.Trebuie(din nou) sa o iau de la capat.Bine, nu sunt nici genul de persoana ce sta mai mult decat trebuie intr-un singur loc.De aceea am decis in clasa a 8-a sa aleg un liceu ce pare sa imi ofere mai multe oportunitati decat sa continui sa merg in liceul care era aproape de casa, deja cunoscut.Eram deja obisnuita cu atmosfera, cu profesorii,iar majoritatea fostilor mei colegi au ramas in Babes( nu ca mi-ar fi pasat prea mult de asta la momentul respectiv).De multe ori am spus ca nu inteleg de ce au ramas in numar asa de mare in acelasi loc( bine, nu vreau sa zic ca unii chiar s-ar fi descurcat foarte bine in alta parte) ,dar totusi.Dar ei nu sunt eu.Eu am nevoie de provocari, iar faptul ca porneam de una singura intr-un loc necunoscut a fost exact ce am avut nevoie in perioada aceea atat de..tulbure.Trebuie sa imi testez intotdeauna limitele si sa incerc sa le depasesc, iar eu asta am facut in Cosbuc.Am luat-o de la capat, m-am chinuit sa ma adaptez(putin, dar m-am chinuit) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu cine nu sunt.Nu mi-a pasat prea tare(aproape spre deloc) sa ma fac placuta de altii, sa incerc sa leg relatii sau ceva.Exceptia de la regula a fost Alina, bineinteles, si nu am avut nevoie de nimic mai mult.

Liceul se termina.Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod special.Nu, nu a fost chiar un chin sa stau in Cosbuc 4 ani..4 ani. Stranie senzatia asta..fooarte stranie.Acum 4 ani...

Rehab

"Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate."

In iulie 2010,scriam asta: "Breaking My Own Heart" in urma unui vis absolut fantastic.Si unele parti din ce am scris atunci se potrivesc de minune in situatia in care ne aflam acum.Modul in care te tin la distanta.Gandurile pe care le ascund.Cuvintele pe care nu le spun niciodata,desi le am intiparite in minte si in suflet atat de tare incat ma dor.

Ti-am spus ca esti prea implicat,mult prea implicat pentru propriul tau bine.Cred asta cu tarie.Insa nu esti singurul..Daca nu as fi la fel de implicata, nu as gata sa fac un compromis,nu as incerca sa renunt la toate sistemele mele de aparare,care ma vor lasa defenseless in cele din urma.Dar o voi face sau cel putin voi incerca sa o fac.Desi e o voce in capul meu care imi spune ca sunt pe cale sa fac cea mai uriasa greseala din istoria universului pentru ca voi ajunge sa ma distrug pe mine,am de gand sa o ignor..Vocea nu ma mai cunoaste..probabil inca ma crede fetita de 4 ani pe care a trebuit sa o apere de o lume pe care nu o vroiam..vocea o sa taca pentru moment..trebuie sa taca..pentru ca nu am de gand sa comit aceleasi greseli ca si Catherine..pentru ca te iubesc.

What the fuck is happening to us?