Constatari

Am spus ca nu am nevoie de alte Complicatii in viata mea, ca am destule. E adevarat. Am. Dar asta pentru ca asa aleg eu. Imi place Complicatul. Complicatul nu e niciodata plictisitor, mereu se iveste alta poveste, alta solutie. Normalul e pentru oamenii plictisitori si banali.

Complicatul e intrigant, e palpitant pentru ca niciodata nu stii ce te asteapta dupa colt. Nu stii niciodata ce urmeaza, nu stii care va fi urmatoarea miscare a celuilalt.
Traiesc pentru Complicat, dar in acelasi timp il urasc si reneg cu toata fiinta mea.O viata plina de complicatii e epuizanta, te seaca de energie. Esti intr-un joc continuu cu tine insuti si incerci sa  castigi. Nu asta e solutia avand in vedere faptul ca trebuie sa existe o parte din tine care sa fie invinsa. Pusa la pamant. Ucisa.

O sa ma satur oare intr-o zi de Complicat? O sa spun stop torturii? O sa renunt sa spun chestii pe care nu ar trebui sa le spun pentru ca nu fac decat sa ii invit si pe altii in jocul meu? Ii hranesc cu iluzii si sperante. Le promit ceva, dar eu nu am niciun control asupra acelui "ceva". Am pierdut controlul? Da? Cand anume? Nu, nu are cum. E imposibil.

M-am abatut de la subiect. Fac asta in ultima vreme. Las periute de dinti in urma mea, spun chestii cu doua sau mai multe straturi. Ma hranesc cu Complicat. Traiesc pentru el. I should stop. Nu imi aduce nicio fericire. I have to stop talking about this nonsens, about this stupid concept called happiness. Fericirea e pentru oameni normali care nu viseaza sa aspire la mai mult. Fericirea absoluta nu exista, exista complicat si exista fericire. Se intrepatrund cateodata, dar doar pentru scurt timp.
Trebuie sa iti arate cineva constant ce pierzi daca stai sa te joci de-a Complicatul, nu?

Ps: sunt confuza and out of control, aparent.

Wide awake.

Aveam de gand sa scriu o postare lunga despre cum a fost prima mea zi de studenta. Intentionam sa impartasesc toate sentimentele pe care le-am avut, sa scriu despre toti oamenii pe care i-am (re)vazut.

Nu mai vreau sa fac asta.

Am sa mentionez totusi cat de incantata am fost astazi,cat de mult imi place facultatea mea, desi am petrecut mai mult timp in Facultatea de Medicina Veterinara decat in a mea..Orice m-ar fi vazut prin facultate si-ar fi putut da seama ca sunt in anul 1 dupa zambetul cretin de pe fata mea.

Stiti senzatia aia cand iti doresti din suflet sa adormi, dar nu poti?Am avut-o aseara.Cand eram clasa a 8-a, adormeam intotdeauna cu mp4 langa mine, ascultand muzica toata noaptea.Parazitii si rock.Nereusind sa imi reduc la tacere gandurile, am zis sa le inec in muzica.Mii de versuri mai tarziu, gandurile mele erau din ce in ce mai puternice si mai enervante.Emotiile legate de facultate se tineau de mine scai.Si cu cat incercam mai tare sa le dau un sut in fund si sa le trimit in alta parte, cu atat mai tare sa incapatanau sa ramana.Ok. Puteti sta, zic.Dar vreau totusi sa dorm.

Nici nu am fost la primul curs si simt deja ca facultatea s-a transformat in centrul universului meu.Si cum nu?Eu am fost indeajuns de norocoasa incat sa gasesc ceea ce imi place.

Ps: oameni buni, nu mai puneti tone de intrebari stupide despre viata mea, ca asa cum am zis, e a mea si nu a voastra.Ma vedeti pe mine punandu-va tone de intrebari despre vietile voastre?Nu.asta pentru ca eu sunt ocupata cu a mea si nu a voastra.

Parade of excuses

Nu vreau ca lumea sa aiba asteptari de la mine.

Sincera sa fiu, nu imi pasa sa ma ridic la nivelul asteptarilor cuiva.De cele mai multe ori acel cineva nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele and it sucks either way. Stateam si ma gandeam zilele trecute la viitor si mi-am dat seama ca eu am ceva asteptari de la el.Niste asteptari destul de mari, de fapt. Si nu doar de la viitor, ci si de la mine.

Dar care este raul cel mai mare: sa ai asteptari si sa fii dezamagit sau sa te multumesti cu orice?

Ma mai gandesc la raspuns. Ideea este ca nu pot sa nu ma intreb daca eu sunt exact ceea ce si-a imaginat mama ca voi fi?Oare ea se intreaba daca este ceea ce eu mi-am dorit?

Regula e simpla: nu ai asteptari, nu esti dezamagit. Dar intrebarea mea persista.sunt eu cine si-a dorit mama sa fiu?Sunteti voi exact ceea ce si-au dorit parintii vostri? Uite, dupa ce am pus intrebarea asta, imi dau seama ca e inutila.. Mama nu asa cum vroiam, tatal meu cu atat mai putin..Tatal meu. Ce ciudat suna..

Nici eu nu mai stiu care a fost scopul acestei postarii.Stiu doar ca am inceput sa pun intrebari pentru care nu am raspunsuri sau/si nu vreau sa le gasesc.

Ca si concluzie,am sa spun ca suntem fiinte diferite. Ceea ce asteptam noi de la altii spune totul despre noi, nu despre cei de la care asteptam..daca nu este totul cum ne-am fi dorit noi, nu inseamna ca situatia nu reprezinta o alternativa. Cum zicea un mare geniu:YOU CAN'T ALWAYS GET WHAT YOU WANT! ( asta fiind House, in caz ca nu v-ati prins!)

Little grey

Vineri m-am uitat la ultimul episod din sezonul 8 din Anatomia lui Grey.Acest ultim episod fusese anuntat cu mare tam-tam ca va fi ceva iesit din comun, mult mai dramatic decat ne-a obisnuit marea Shonda Rhimes.Ah, se anuntase si faptul ca va muri un personaj in episodul minune.
Ajung vineri acasa si ma uit la Grey! Pac! in primele 15 minute din episod, dupa o superba declaratie din partea lui Mark, Lexie moare. Iar eu ma uitam uimita: stai! cum? moare lexie???? astia fac misto de mine? dintre toate personajele care nu mai au nicio treaba cu serialul, TOCMAI Lex a mea moare??

Cand mai vad pe la TV episoade vechi din grey si il vad pe dragutul de George, imi spun: Vai, ce dor imi e de George! si uite asa am realizat ca Shonda Rhimes mi-a omorat toate personajele pe care le iubeam. Daca il omoara si pe Alex, asta chiar pune capac la toate.

Deci,Shonda Rhimes, nu imi mai ucide personajele! exista metode mult mai bune de a face un episod interesant.

 and goodbye, lex! memorie perfecta, ametita si mereu indragostita de Mark.

Fuck this shit!

Mi-am dat seama ca nu am sa il iert niciodata pentru prostia si indiferenta lui fata de noi. Nu am sa il iert pentru ca nu m-a vrut, pentru ca nu  ne-a vrut,pentru faptul ca nu a incercat.Nu am sa il iert pentru fiecare serbare ratata...pentru ca nu i-a pasat sub nicio forma.

Si, dupa cum ii spuneam lui Andrey, cand o sa vina clipa si o sa moara, pentru ca va veni, am sa ma duc la inmormantare, doar ca sa ma asigur ca este intr-adevar mort.

La la la.

geamantanul meu se afla in mijlocul camerei si incurca circulatia in dormitor, dar nu am de gand sa il pun in alta parte pana sambata, cand am sa plec.

si azi am lenevit intr-un mare stil.In loc sa invat si eu cate ceva, mi-am reparat geamantanul, mi-am schimbat chestii prin laptop pentru ca incepuse sa se miste aiurea, adica am schimbat setarile pe la memoria RAM.Cine m-ar auzi ar crede ca eu chiar stiu despre ce vorbesc.Nu, nu am decat notiuni generale, iar toate informatiile le-am luat de pe un site menit sa ajute oamenii ca mine sa isi rezolve problemele cu calculatoarele.

Mi-am dat seama azi cat de al naibii de frumos e Bucurestiul.Partea centrala,cel putin.Avem cladiri frumoase, cu o arhitectura ce imi aduce aminte de secole indepartate.

In cele 20 de minute petrecute azi in clasa,mi-am dat seama cat de inutila este filozofia.Paradoxu' lu' peste prajit.Ma lasi, ma? Fizica te contrazice pe 15 planuri diferite!

Iar seara am iesit cu Gabs pe afara.Combinatii dubioase de ciocolata, corcoduse si caise si muuulta invidie pe vocea mea minunata(Hai ca stiu ca nu o sa poti sa dormi in seara asta din cauza invidiei!)Am facut misto de Cosmin si de amantul lui( ca sa fie clar, amantul meu ma inseala cu "prietenul lui cel mai bun"--aiurea!)

ah, Maroon 5 lanseaza un nou album pe 26 iunie.Lovely!

Goodnight goodnight

"Anumite gânduri sunt rugaciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta corpul, sufletul e în genunchi."

Said he'd seen my enemy. Said he looked just like me,
So I set out to cut myself and here I go.

*James Blunt*Same mistake*

Si sa fiu a naibii,de nu e *same mistake*.De multe ori spun ca pe mine ma iubesc cel mai mult pe lumea asta.Pe mine.Si asa este.Adica,in definitiv, de ce nu ar fi asa? E modul meu de supravietuire,singura mea metoda eficienta din atat de multe puncte de vedere. But in the same time I am my only enemy.Nu exista persoana pe lumea asta care sa se saboteze mai mult pe sine decat mine.Pur si simplu nu exista! Sunt asa de sucita si de dementa incat eu singura imi voi incurca planurile,imi voi cere imposibilul, voi vrea in acelasi timp 2 lucruri care se aseamana atat de mult,dar sunt atat de diferite in acelasi timp incat nu fac decat sa devin si mai confuza si mai furioasa.*Neincetat*La nesfarsit*.

Rolling in the deep

 

 

Without a soul my spirit's sleeping somewhere cold.

Atunci cand pornesti pe un drum, e destul de greu sa te intorci la felul in care erau lucurile la inceput.In permanenta ceva se schimba.Deci,chiar daca vei fi indeajuns de puternic incat sa recunosti ca ai pornit pe un drum gresit si vei reusi sa te intorci, exista marea sansa sa nu mai gasesti nimic in locul in care te-ai intors pentru ca,guess what? Totul se schimba.mereu,la infinit,fara incetare.As putea chiar sa spun ca singura constanta din viata noasta este schimbarea.Dar schimbarea nu este neaparat in bine,asa ca nu va pacaliti pe voi,nu va lasati inselati de perdele de fum,in spatele carora se afla "nimicul" gata sa te invaluie.

si,cum treci prin schimbare sau schimbarea trece peste tine, nu o sa fii niciodata la fel.Esti in continua transformare, esti intr-o continua lupta cu tine,curios sa vezi care dintre voi ramane in picioare pana la sfarsit.

deci,ca sa fie clar, unele lucruri te schimba,iar altele te cam termina incet-incet, pana vei ajunge sa spui: nu voi mai fi niciodata cum am fost ieri..

You know that I am not good.

Sunt atat de naiva!Cum de am indraznit sa imi repet greselile?In ce moment de inconstienta maxima am dat drumul globului de cristal in care te aflai,privind neputincioasa cum te spargi in mii de bucatele de sticla,ranindu-te?De ce Dumnezeu am facut asta??(dar pe Dumnezeul meu l-am parasit intr-o gara..)

Nu cumva ar fi trebuit sa stiu prea bine ca daca te las neprotejat,daca te ranesc intr-o secunda de neatentie,ma ranesc si pe mine?tu esti si vei fii mereu o parte din mine.

Sau poate am hotarat undeva in subconstient ca sunt atat de mizerabila incat trebuie cumva sa imi fac rau.Si ce cale mai buna de a ma rani pe mine decat prin ranirea ta?Dar acum privesc socata ce consecinta au avut actiunile mele.Nu am facut decat sa inrautatesc situatia..dar stiu ca totul se va opri intr-o zi.Ca doar nu ma pot urî pe mine însami la infinit...

Vita De Vie - Incep Sa Pierd

Algun dia..

Cand o sa te saturi de amaraciune si singuratate, o sa te cauti.Da da,pe tine.Nu te-ai intrebat niciodata unde ai disparut?Nu ti s-a parut deloc ciudat faptul ca intr-o secunda admirai o padure intinsa langa care se afla un lan de floarea-soarelui,iar in momentul urmator erai plina de ura si nu mai stiai sa privesti cu ochi buni lumea de langa tine?Cand a fost momentul in care ai fost inlocuita de o straina frustrata si fara suflet?

Faci pe curajoasa,desi tremuri de frica.Bineinteles,ti-ai construit in jurul tau un zid.Esti tu si restul lumii.Nu lasi pe nimeni inauntru,desi mori de plictiseala acolo,singura.Asta e cuvantul cheie: singura,singuratate.Pana cand?Pana cand vei continua sa te minti pe tine?Pana cand o sa negi adevarul atat de evident din fata ochiilor tai?

Ce ar fi sa incetezi sa fii ceea ce ar trebui sa fii si sa fii ceea ce esti?Hai ca nu e chiar asa greu sa transformi "tu si restul lumii" in "voi doi si restul lumii".