Dark side

Fiecare dimineata pare ca incepe la fel: cu mine zdruncinata de tot ceea ce visez in timpul noptii.De fapt, nu le-as numi vise..sunt niste imagini ingrozitor de urate si traumatizante.

Noaptea trecuta am visat atat de urat incat in vis mi-am spus sa ma trezesc...Se pare ca cineva intentiona sa ma ucida( Universul asta chiar incearca sa scape de mine, nu?) si drept urmare alergam sa imi salvez viata. Unde? Prin padure!Interesant este faptul ca, in momentul in care am inceput sa alerg, auzeam o melodie cantata de Cheloo si mi-am zis in vis:"gata, nu ii mai ascult muzica!"Probabil creierul meu a facut o conexiune intre muzica lui Cheloo si barbatul care vroia sa ma omoare, incat ucigasul era Cheloo.Nu, nu era el, era doar un tampit cu probleme pe care l-am impuscat in the end ca sa imi salvez viata.Tot in padure.

Si asta e doar o frantura din ceea ce visez in ultima vreme: oameni de care nu vreau sa imi aduc aminte,crime, pistoale,episoade din minti criminale in care (din nou) cineva incearca sa ma ucida,cutite infipte in spate, conversatii cu oameni cu care nu vreau sa mai schimb vreo vorba ever!

Cum naiba s-au adunat toate la mine in cap in ultima vreme?Si pun pariu ca nu se vor opri aici..imaginatia mea nu are limite..

Trist este ca nu pot sa imi aduc aminte ultima data cand am visat ceva frumos, ceva din care sa nu ma trezesc oripilata, speriata in draci si confuza.Singura explicatie? Visele astea nu fac decat sa reflecte starea mea proasta din ultimele saptamani..

Who You Are.

"Cause sometimes you just feel tired.You feel weak.And when you feel weak, you feel like you wanna just give up.But you gotta search within you, try to find that inner strength and just pull that
hit out of you, and get that motivation to not give up, and not be a quitter, no matter how bad you
 wanna just fall flat on your face and collapse."

Eminem-Till I collapse.

Sour Candy

Oamenii mor.
Asta e un adevar ce nu poate fi contestat de nimeni.
Oamenii mor si nu se poate face nimic pentru a impiedica asta.

Intrebarea mea acum rasare:daca noi, cu totii,stim asta, de ce ne e asa de greu sa acceptam moartea? De ce nu putem privi moartea ca pe o parte normala si cruciala din viata sau din sfarsitul vietii, mai bine spus.E adevarat, nu e placut sa fie un spatiu gol langa tine in locul in care exista pana ieri iubitul tau sau chiar pisica ta, dar cu totii murim.Haideti sa nu facem o asa mare tragedie din cel mai banal lucru al vietii.

Sa lasam ipocrizia deoparte si sa spunem cu adevarat ce inseamna moartea.Atunci cand moare cineva, il plangi pentru ca iti este teama de necunoscutul pe care il infrunta(asta daca mai exista ceva dupa moarte) ? sau intentiile tale sunt, de fapt, egoiste si plangi pentru tine?Pentru ca te simti singur, pentru ca te simti abandonat, pentru ca nu stii ce sa faci mai departe. Cum ziceam, asta e egoism.TU te simti singur, TU te simti abandonat, TU nu stii incotro sa o apuci. Nu mortul.TU.

Si mai amuzant mi se pare faptul ca uneori nici nu realizam ca persoana respectiva este in viata.Realizam ca a trait abia dupa ce moare..

Sunt dura, stiu, dar adevarul nu este dragut si nici nu ar trebui sa fie...

The "Call"

Desi imi propusesem sa ajung mai devreme la facultate pentru inscriere, bineinteles ca am ajuns cu 15 minute inainte sa se termine programul de inscrieri pe ziua de azi.Eram atat de grabita incat nici nu am realizat ce tocmai facusem: intrasem deja pe domeniul facultatii.Da, poate sunt nebuna, dar de fiecare data cand am mers sa ma holbez la cladire, nu am intrat nici macar in curte.Imi propusesem sa astept pana cand ma duc la inscriere...sa pastrez magia.

Cand am ajuns la scarile de la intrare, mi-am dat seama ca singurul cuvant capabil sa descrie cladirea si locul si emotiile mele este : overwhelming.Deci magia minunatului loc era inca intacta.Ma simteam cu adevarat coplesita, dar intr-un sens bun.Eram coplesita de un amestec intre magia pastrata de mine, istoria si maretia cladirii, dorintele de viitor, iluziile, asteptarile si temerile mele cele mai mari.

Studentii care m-am ajutat au fost incredibili de draguti si mi-au povestit cate ceva de atmosfera locului.In timp ce completam fisa de inscriere,o voce mi-a soptit in cap:" Esti unde trebuie" Daca avusesem vreo indoiala pana atunci, s-a spulberat in acea secunda.Da, acolo vreau sa fiu, acolo vreau sa invat,acolo nu m-am simtit ca nuca-n perete.

Am facut alegerea buna..si stiu ca sunt o norocoasa pentru ca stiu ce imi doresc si pentru ca am simtit atunci cand am pasit in amfiteatru ca acolo trebuie sa fiu.

PS: textul asta a fost scris in metrou, in drum spre casa.Pustiul care statea pe scaunul de langa mine a citit tot ce scriam..Could you mind your own business, please?

"Obsedat de mandrie,sunt obsedat de onoare."

Dexonline.ro imi spune asa: 

"Orgoliu=mandrie exagerata,vanitate, trufie,ingamfare".Eu as adauga si aroganta pe lista.

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie.

Esti bun/a, foarte bun/a in domeniul tau, oricare ar fi el.Excelezi la slujba ta.Oamenii te apreciaza pentru inteligenta ta si pentru bagajul de cunostinte pe care il ai.Nu esti neaparat un om bun, in sensul bibilic al cuvantului, dar esti apreciat/a si respectat/a in schimb.Ai principii solide pe care le respecti cu sfintenie.Esti inconjurat de oameni care ar vrea sa fie ca tine,dar tu esti unul/una singur/a.Te hranesti cu puterea, influenta, aprecierea,respectul si statutul tau in societate, ele reprezentand totul pentru tine.Nimic altceva nu mai conteaza atata timp cat ai respect de sine,cat ai respectul altora, cat ai un statut, putere si influenta.Repet, nimic altceva atata timp cat orgoliul si mandria ta sunt intacte.

Si acum esti pe care sa pierzi tot ce ai, tot ce conteaza pentru tine.Vor sa te dea jos de pe piedestal si sa devii un plebeu.Vor sa te amestece cu oamenii ignoranti,oameni carora nu le pasa cine esti si ce ai facut.Vor sa te umileasca si sa respinga tot ce ai reprezentat vreodata.Totul este pe cale sa se schimbe pentru tine.

Ce faci in continuare?

Little grey

Vineri m-am uitat la ultimul episod din sezonul 8 din Anatomia lui Grey.Acest ultim episod fusese anuntat cu mare tam-tam ca va fi ceva iesit din comun, mult mai dramatic decat ne-a obisnuit marea Shonda Rhimes.Ah, se anuntase si faptul ca va muri un personaj in episodul minune.
Ajung vineri acasa si ma uit la Grey! Pac! in primele 15 minute din episod, dupa o superba declaratie din partea lui Mark, Lexie moare. Iar eu ma uitam uimita: stai! cum? moare lexie???? astia fac misto de mine? dintre toate personajele care nu mai au nicio treaba cu serialul, TOCMAI Lex a mea moare??

Cand mai vad pe la TV episoade vechi din grey si il vad pe dragutul de George, imi spun: Vai, ce dor imi e de George! si uite asa am realizat ca Shonda Rhimes mi-a omorat toate personajele pe care le iubeam. Daca il omoara si pe Alex, asta chiar pune capac la toate.

Deci,Shonda Rhimes, nu imi mai ucide personajele! exista metode mult mai bune de a face un episod interesant.

 and goodbye, lex! memorie perfecta, ametita si mereu indragostita de Mark.

Russian Roulette

Nu știu ce e cu mine de vreau să scriu atât de mult.Poate doar încerc să trag de timp ca să nu mă apuc de învățat.Adică totul decurge după un anumit ritual: mă trezesc dimineața,mă duc la liceu, la ore îmi dau seama că trebuie să mă apuc de învățat urgent, chiulesc de la ultimele 2 ore ca să ajung acasă pentru a învăța.Drum lung în 21, aștept 253-ul nenorocit, ajung acasă, mănânc ceva, îmi zic că stau un pic în pat înainte să mă apuc de învățat, poate chiar ma uit la un serial în timpul asta. Orele trec și îmi zic: GATA! a venit clipa! dar nu trece mult până când încep să sun oameni, că sunt nelămurită în legătură cu anumite lucruri, și o dăm din una în alta și stau pe Facebook în timp ce vorbesc la telefon(multitasking). E incredibil, dar chiar aș face orice ca să nu mă apuc de învățat. Maine am teza la romană.Nu era mare lucru sa învăț 4 opere într-o zi.Dar cum este deja ora 6.40, după 2 probabil o să mă plictisesc..A naibii treaba!

Ruse și-a  luat astăzi un fel de "la revedere" de la noi.A avut inspecție, care a fost genială, și ne-am distrat super mult.Am aplicat metoda Mosby pe 3 dintre colegii mei și ce să vezi? Chiar funcţionează. La sfârşitul orei am compus cu toţii un poem Dada, după cum ne era tradiţia.Nu îmi aduceam aminte ce am scris în cel de la începutul clasei a 11a, dar Ruse a spus că îşi aminteşte sigur că se numea ADVENTURE.Cel de azi s-a numit JOY.Draguţă ca întotdeauna, Ruse ne-a urat chestii frumoase pentru viitor, viitor de care îmi este atât de frică.(da, fear a fost cuvântul cu care am contribuit la poem)

Enough for today.Gotta go back to Ilie Moromete.

endless round of contradictions

N-am stiut niciodata ca neputinta doare atat de tare. Cu toate ca stiu ca nu e vina mea si nici nu va fi niciodata, nu am sa reusesc vreodata sa inteleg de ce... m-am saturat sa caut un raspuns care nu exista.mi-a ajuns. mi-au ajuns melodiile melodramatice care nu fac decat sa deschida usi spre tipuri de sentimente pe care nu le-am mai intalnit pana acum.Nu mai pot asa..Dar am sa continui ca pana acum... realizez ca nu e vina mea, ca nu am fost indeajuns de importanta incat sa schimb ceva, dar am nevoie de un raspuns. Repet, sunt constienta ca nu am sa gasesc nimic. Dar oare o sa ma impiedice realitatea? stim bine ca nu... e un cerc vicios...


"John House was a cold and controlling person with limited affection or understanding of House. House himself hated his father. In the episode where a patient has been raped he admits to her that his father was cruel to him. He reports abuse, which reflects the fragile relationship. House is wounded by these primary relationships, his mother's dishonesty and his father's hostility. His colleagues acknowledge that this is the source of House's deep unhappiness, his fear of intimacy and cynicism."

La la la.

geamantanul meu se afla in mijlocul camerei si incurca circulatia in dormitor, dar nu am de gand sa il pun in alta parte pana sambata, cand am sa plec.

si azi am lenevit intr-un mare stil.In loc sa invat si eu cate ceva, mi-am reparat geamantanul, mi-am schimbat chestii prin laptop pentru ca incepuse sa se miste aiurea, adica am schimbat setarile pe la memoria RAM.Cine m-ar auzi ar crede ca eu chiar stiu despre ce vorbesc.Nu, nu am decat notiuni generale, iar toate informatiile le-am luat de pe un site menit sa ajute oamenii ca mine sa isi rezolve problemele cu calculatoarele.

Mi-am dat seama azi cat de al naibii de frumos e Bucurestiul.Partea centrala,cel putin.Avem cladiri frumoase, cu o arhitectura ce imi aduce aminte de secole indepartate.

In cele 20 de minute petrecute azi in clasa,mi-am dat seama cat de inutila este filozofia.Paradoxu' lu' peste prajit.Ma lasi, ma? Fizica te contrazice pe 15 planuri diferite!

Iar seara am iesit cu Gabs pe afara.Combinatii dubioase de ciocolata, corcoduse si caise si muuulta invidie pe vocea mea minunata(Hai ca stiu ca nu o sa poti sa dormi in seara asta din cauza invidiei!)Am facut misto de Cosmin si de amantul lui( ca sa fie clar, amantul meu ma inseala cu "prietenul lui cel mai bun"--aiurea!)

ah, Maroon 5 lanseaza un nou album pe 26 iunie.Lovely!

Rehab

"Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate."

In iulie 2010,scriam asta: "Breaking My Own Heart" in urma unui vis absolut fantastic.Si unele parti din ce am scris atunci se potrivesc de minune in situatia in care ne aflam acum.Modul in care te tin la distanta.Gandurile pe care le ascund.Cuvintele pe care nu le spun niciodata,desi le am intiparite in minte si in suflet atat de tare incat ma dor.

Ti-am spus ca esti prea implicat,mult prea implicat pentru propriul tau bine.Cred asta cu tarie.Insa nu esti singurul..Daca nu as fi la fel de implicata, nu as gata sa fac un compromis,nu as incerca sa renunt la toate sistemele mele de aparare,care ma vor lasa defenseless in cele din urma.Dar o voi face sau cel putin voi incerca sa o fac.Desi e o voce in capul meu care imi spune ca sunt pe cale sa fac cea mai uriasa greseala din istoria universului pentru ca voi ajunge sa ma distrug pe mine,am de gand sa o ignor..Vocea nu ma mai cunoaste..probabil inca ma crede fetita de 4 ani pe care a trebuit sa o apere de o lume pe care nu o vroiam..vocea o sa taca pentru moment..trebuie sa taca..pentru ca nu am de gand sa comit aceleasi greseli ca si Catherine..pentru ca te iubesc.

Goodnight goodnight

"Anumite gânduri sunt rugaciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta corpul, sufletul e în genunchi."

Said he'd seen my enemy. Said he looked just like me,
So I set out to cut myself and here I go.

*James Blunt*Same mistake*

Si sa fiu a naibii,de nu e *same mistake*.De multe ori spun ca pe mine ma iubesc cel mai mult pe lumea asta.Pe mine.Si asa este.Adica,in definitiv, de ce nu ar fi asa? E modul meu de supravietuire,singura mea metoda eficienta din atat de multe puncte de vedere. But in the same time I am my only enemy.Nu exista persoana pe lumea asta care sa se saboteze mai mult pe sine decat mine.Pur si simplu nu exista! Sunt asa de sucita si de dementa incat eu singura imi voi incurca planurile,imi voi cere imposibilul, voi vrea in acelasi timp 2 lucruri care se aseamana atat de mult,dar sunt atat de diferite in acelasi timp incat nu fac decat sa devin si mai confuza si mai furioasa.*Neincetat*La nesfarsit*.

Monday

Saptamana asta a inceput chiar ok.Deci,incerc de cele mai multe ori sa ma plang de chestii la mine in cap,nu in gura mare,ca nu ma ajuta cu nimic si nu ii ajuta nici pe cei din jurul meu,dar de data asta trebuie sa o zic: saptamana trecuta a fost un cosmar pentru mine: atatea stari cretine, atatea ganduri si mai cretine si pointless talks.Dar saptamana asta a inceput ok.

Si azi am realizat ca imi este dor de Ruse.Nu trec eu exagerat de mult pe la orele ei de engleza,ca eu in principal nu trec prea exagerat de mult pe la scoala,dar nu asa e ideea,dar imi e dor de ea.Vesela tot timpul, vorbe gata sa te ajute sa iti ridici moralul, gata sa te faca sa crezi ca maine va fi o zi mai buna,doar pentru ca va fi.No questions. Nu prea imi pasa ce zic altii,ce cred altii,ce fac altii; eu stiu ca de Ruse imi va fi cu siguranta dor dupa ce se va termina liceul.si guess what? mai e chiar putin si se termina.

Adica,stateam acum cateva saptamani si ma gandeam ca la modul in care priveam liceul la inceput,cum ma simteam acolo si cum ma simt acum.Si, nu mai e chiar asa de rau.Nu acum,cel putin,cand am un scop.Materiile nefolositoare sunt inca acolo,profii naspa sunt inca acolo,dar something is different.Dar asta nu inseamna ca nu mai sunt la fel de nerabdatoare sa termin. Imi mega astept vara, ca sa ma plimb si sa ma plimb si sa ma plimb.Sa adorm pe plaja,asta imi doresc.

am aberat destul pentru seara asta.Ah,da.Sunt mega incantata de ceea ce am facut in dupa amiaza asta.si in toate dupa amiezele de luni ce vor urma..

Ps: stiati ca literele alfabetului au gen? Dada, "a" are gen si anume,masculin.De fapt,toate literele sunt la masculin.

Mesaj catre mine

 Pentru numele universului,crezi ca poti sa te concentrezi la invatat mai mult de 10 minute? Da,stiu, usa dulapului tau cu tot felul de chestii scrise pe acolo e mai interesanta decat costul de productie, stiu ca pozele de vara trecuta te inspira mai mult decat ar face-o vreodata tipurile de costuri de productie si diferentele intre ele!Cum naiba se face ca ti se face brusc foame cand incerci sa te concentrezi, ca unghiile tale ti se par nu stiu cum si nu stiu ce?Cum naiba se face ca tu chiar ai bea in momentul asta o cafea din aia facuta de Andrey,cu tone de zahar si lapte, cand de obicei se roaga de tine doar sa gusti din ea?

Chiar trebuie sa iti aminteasca cineva constant de ce si pentru ce inveti? Hai,opreste muzica,nu iti mai verifica din 5 in 5 minute telefonul, ca nu ti-a dat nimeni niciun sms, nu te mai gandi la el si la cat de dor iti e de senzatia aia nebuna pe care o ai cand il vezi si concentreaza-te,missie!

De fapt, lasa muzica sa mearga,dar am vorbit serios in legatura cu restul!

ps: daca pe mine ma enervez atat, va imaginati cat de mult pot sa ii scot pe altii din sarite?!

the pieces of my heart are missing you.

hmm.nici macar nu stiu ce fac aici.stiu doar ca am obosit,am obosit, am obosit.ar fi trebuit sa fac atatea weekendul asta si am sfarsit prin a desena monstrul numit :NIMIC.Trebuia sa lucrez la economie,sa invat la istorie, sa ma tund,sa ajung pana in Busteni ca sa mananc shaorma(inside jokes!). dar durerea asta de cap nu ma lasa, s-a lipit de mine inca de vineri.dar poate nu e durere de cap,poate e doar durere..ma rog, nu stau sa imi bat capul cu asta.trebuie sa mai zac un pic in pat,sa ascult muzica melodramatica si sa sper ca maine va fi mai bine!

PS: am sa iti dau hanoracul inapoi, promit! doar ca imi sta asa de bine in el..

Vise si nu numai.

                                

"Era atat de straniu,incat privirea lui ma ardea pur si simplu.Facea sa izbucneasca in mine un foc pe care nu il cunoscusem inainte,care ma mistuia usor,dar sigur..Neincetat.Si fara sfarsit…

            Ca din senin,masca strainul cade,iar chipul ce imi este aratat ma infioara si ma ingrozeste.Nici in cele mai groaznice cosmaruri ale mele nu imi inchipuiam sa as putea sa revad chipul acesta vreodata.Tip de frica,iar el nu face nicio miscare.Sta ca o statuie in fata mea,ca un obiect fara viata si fara vointa,asa cum a fost mereu de-a lungul existentei mele.Il imping din calea mea si o iau la fuga de-a lungul strazii.Picioarele-mi  goale atingeau cimentul rece si nepasator de sub mine si cu cat ma straduiam sa alerg mai tare,sa las in urma tot ce ma ingrozea,ce ma facea sa tremur din cap pana in picioare,cu atat ma simteam mai prinsa intr-un loc.Parea ca nu avansam vreun pic,desi imi dadeam toata silinta.

           Casele din jurul meu se schimbau, desi eu nu ma misc din loc.Totul se schimba.Masini trec pe langa mine in toiul noptii fara a ma observa.Si ceva se schimba din nou.Picioarele mele se dezleaga de cimentul de sub ele si incep sa alerg din nou.Vantul imi bate imi fata si imi este frig,al naibii de frig,dar imi este mult mai frica,asa ca imi continui cursa prin zbuciumul noptii.Nu am stiut unde ma indreptam,pana nu am ajuns acolo..Era in fata casei si parea ca ma asteapta,de parca m-ar fi asteptat o viata intreaga.Nu pare surprins sa ma vada,ci ma ia in brate si ma saruta.Buzele lui calde imi ating fata rece si saruturile lui ma electocuteaza in tot corpul,dar intr-un sens bun.Ma simt vie,ma simt ciudat,dar bine.Simt ca nimic rau nu mi se poate intampla,nu acum.Raul pare a fi la mii de kilometri departare,in timp eu ma desfat in rai.Propria mea versiune a raiului...

            -Multumesc pentru ca m-ai salvat.Poate nu parea asa,dar el ma salva cu fiecare secunda pe care o petreceam departe de ceea ce reprezenta chipul raului absolut pentru mine.

Si Alex era tot ce aveam eu nevoie pentru ca nu ma costrangea,nu vroia mai mult decat aveam de dat si mai mult decat eram gata sa ofer."