Petrecere la mine in cap

In metrou, m-am gandit incontinuu la anumite lucruri: le-am sucit,analizat, despicat in mii de bucati astfel incat nu am ajuns la niciun raspuns concret..Sa ma chinui cu intrebari sau ar trebui just to go with the flow?Raspunsul e periculos..foarte periculos.

Ajung acasa, un pic buimaca, ma joc cu noul meu animal de casa, un iepure dragut, si imi suna telefonul.Numar necunoscut. Ok.Raspund si persoana de la celalat capat ma intreaba:-Nastase Cristina? II spun ca da, gandindu-ma ca cine stie cine ma suna de la vreo banca sau ceva de genu.-Sunt secretara x de la Facultatea de Drept. Deci e important, mi-am zis.Vocea continua : -Va sun ca sa va comunic ca aveti posibilitatea sa va transferati la zi intrucat s-au retras ...N-am auzit cine, cati si de ce s-au retras.Ma transferau la zi, asta daca doream!-Cum sa nu vreau? i-am zis.Mi-a explicat exact cum si de ce am fost aleasa eu , i-am zis ca mi-a facut ziua mai frumoasa si i-am multumit.

Inainte sa inceapa Bac-ul, ma intrebam aici de ce am stat eu atat sa invat pentru bac, ca oricum nu imi trebuia media..Wrong. Media de la bac m-a departajat astazi de o tipa care avea acelasi punctaj ca si mine la gramatica..Deci vreau sa ii multumesc lui Alex din trecut ca a avut buna inspiratie sa invete asa de bine pe cat a facut-o.(fericirea ma afecteaza grav!)

Hmm. parca ma si apuca un chef de invatat..trebuie sa profit repede de el..

 

The "Call"

Desi imi propusesem sa ajung mai devreme la facultate pentru inscriere, bineinteles ca am ajuns cu 15 minute inainte sa se termine programul de inscrieri pe ziua de azi.Eram atat de grabita incat nici nu am realizat ce tocmai facusem: intrasem deja pe domeniul facultatii.Da, poate sunt nebuna, dar de fiecare data cand am mers sa ma holbez la cladire, nu am intrat nici macar in curte.Imi propusesem sa astept pana cand ma duc la inscriere...sa pastrez magia.

Cand am ajuns la scarile de la intrare, mi-am dat seama ca singurul cuvant capabil sa descrie cladirea si locul si emotiile mele este : overwhelming.Deci magia minunatului loc era inca intacta.Ma simteam cu adevarat coplesita, dar intr-un sens bun.Eram coplesita de un amestec intre magia pastrata de mine, istoria si maretia cladirii, dorintele de viitor, iluziile, asteptarile si temerile mele cele mai mari.

Studentii care m-am ajutat au fost incredibili de draguti si mi-au povestit cate ceva de atmosfera locului.In timp ce completam fisa de inscriere,o voce mi-a soptit in cap:" Esti unde trebuie" Daca avusesem vreo indoiala pana atunci, s-a spulberat in acea secunda.Da, acolo vreau sa fiu, acolo vreau sa invat,acolo nu m-am simtit ca nuca-n perete.

Am facut alegerea buna..si stiu ca sunt o norocoasa pentru ca stiu ce imi doresc si pentru ca am simtit atunci cand am pasit in amfiteatru ca acolo trebuie sa fiu.

PS: textul asta a fost scris in metrou, in drum spre casa.Pustiul care statea pe scaunul de langa mine a citit tot ce scriam..Could you mind your own business, please?