Se afișează postările cu eticheta perfectiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta perfectiune. Afișați toate postările

luni, 14 ianuarie 2013

Superboy.




N-ai cum să nu îl adori dacă îl cunoşti.E mic,amuzant şi incredibil de deştept.Cel mai important băiat din viaţa mea e puştiul cu mii de întrebări în privire, cu zâmbetul mereu pe buze, mereu atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui.Vrea să facă tot ceea ce faci şi tu, indiferent de orice.E curios foc, dar extrem de leneş.Trebuie să îi promiţi chestii ca să îl faci să vorbească.Poate, dar nu vrea.E mai uşor să spună răspicat un "AAAA!", atrăgându-ţi atenţia, decât să îşi consume energia vorbind.Oricum ne prindem noi de ceea ce vrea.

joi, 20 decembrie 2012

Trouble

Acum câteva zile a fost ziua unei foste prietene.Mereu ziua ei îmi aduce aminte de cât de puţine zile mai sunt până la a mea.Şi în prag de ziua mea, nu îmi doresc prea multe..de fapt, îmi doresc multe greu de îndeplinit şi de avut.

Vreau prietenii care să existe şi peste 10 ani, vreau să nu fiu minţită de oamenii care sunt importanţi pentru mine, să mă lovească adevărul peste faţă în mod barbar decât să fiu înconjurată de minciuni dulci.

Vreau destul timp pentru mine: să respir, să ascult, să privesc, să iubesc.Vreau puţină linişte în momentele în care simt că mă sufoc cu atâtea gânduri.

Vreau să nu îmi pierd drumul şi să capăt toată bunăvoinţa din lume pentru a învăţa din greu pentru facultate.

Şi lista poate continua.

luni, 29 octombrie 2012

Am fost la mare..

Voi ce ati facut in weekend?Eu am fost cateva ore in Bulgaria, la mare..Dupa 2 ani in care nu am mai auzit-o, nu i-am mai simtit mirosul, am fost la mare..Nu stiu exact ce inseamna marea pentru restul omenirii, dar pot sa va spun ce NU inseamna pentru mine: nu inseamna seminte si alcool pe plaja, nu inseamna muzica house data la maxim, nu inseamna galagie, nu inseamna sa te lasi ars de soare.

Valurile care se sparg la tarm reprezinta ceva divin.Sunetul valurilor si mirosul sarat al apei sunt ceea ce caut.As putea sa ma uit si sa o ascult ore in sir fara sa ma plictisesc..si cum sa nu?Ma simt atrasa intr-un mod inexplicabil de mare: stau si o imprim in toata fiinta mea pentru ca nu vreau sa uit ceva..Nu vreau sa uit zbuciumul pe care il provoaca in mine, amintirile pe care le dezgroapa, gandurile pe care le ridica..

N-as fi plecat.As fi stat sa privesc marea ore in sir,in tacere..dar trebuia sa ne mai intoarcem si acasa..

miercuri, 29 august 2012

the short story of: more is never enough.

Intr-o dimineata, m-am trezit perfecta.Parul imi statea minunat,staluceam de fericire, eram ca scoasa din reviste.

Dar credeti ca perfectiunea mea se oprea aici? Nici vorba! Eram minunata si pe dinauntru.Randunelele ciripeau in jurul meu, florile infloreau pe unde treceam, oamenii imi zambeau constant si imi ofereau flori si bomboane pe strada.Atat de fantastica eram! 


In plus, eram buna cu oamenii, eram desteapta din cale afara, aveam raspuns pentru orice, dar nu eram aroganta. Eram perfecta.Le zambeam la randul meu oamenilor, nu consideram ca totul mi se cuvine de-a gata, nu eram egoista, ajutam oamenii nevoiasi,gateam minunat, puteam sa cos si sa calc haine si sa am grija de copilul pentru care m-am hotarat sa fiu baby-sitter in acelasi timp.

Perfectiunea mea atinsese un nivel in care nu stiam ce inseamna definitiile cuvintelor "greseala", "monstru","egoism", "narcisism", "incapatanare", "rautate", "singuratate", "durere". Toate astea disparusera din vocabularul si caracterul meu.Eram fara de greseala.Fara de defect.


Oamenii bolnavi de cancer se vindecau in prezenta mea doar pentru ca le spuneam vorbe care sa le aline suferinta;muncitorii s-au apucat de construirea unor autostrazi ca in Germania intr-o singura zi;politicienii si-au dat demisia si au recunoscut faptul ca au furat de nu au mai putut din tara asta si ca au vandut-o pe bucati.Spitalele se autoconstruiau si doctorii se intorceau in tara mult mai bine pregatiti.Toate astea doar pentru ca eu m-am trezit fiind perfectiunea intruchipata.


Dar, la sfarsitul acestei zile perfecte ce ma avea ca protagonista pe mine, toate aceste lucruri nu au contat pentru mama mea.Se pare ca nici perfectiunea nu era indeajuns incat sa schimbe ceva..Trist, dar sa vedem cum ma trezesc maine...

Ps: aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare.